Unde sa imi fac lansarea albumului?

Pentru ca deja nu se mai poate, am inceput sa fac planuri pentru lansarea in 2010 a albumului meu de debut. Si pentru asta, voi cere sfatul in diverse aspecte celor care imi citesc site-ul. Iar prima din dileme este unde sa fac lansarea oficiala a albumului in Bucuresti. Iata mai jos cateva locatii pe care vi le propun. Puteti adauga si variantele voastre.

Bon Jovi – Always

Desi as spune ca am crescut cu “Blaze of glory”, astazi mi-a trecut prin cap alt Bon Jovi…ca de, muzici si muzici…

Adrian Berinde – Captiv in inutil

Cum astazi am ascultat aproape obsesiv aceasta melodie si cum deja e cunoscuta pasiunea mea pentru artistul Adrian Berinde, m-am gandit sa adaug la categoria “de la altii” inca o piesa a acestuia.

Club 100 Crossroads, 15 decembrie 2009

Ca de obicei, inainte de Craciun, fac o cantare prin care inchid sezonul de concerte din anul ce se apropie de sfarsit. Anul acesta concertul a avut loc in Club 100 Crossroads, alaturi de prietenii din Folk Band Imperfect. Si ne-am simtit super.

Poze realizate de Radu Tudoroiu, Alina Becu si Ionut Olteanu

Concert de Iarna in Crossroads pe 15 decembrie

Marti, 15 decembrie, incepand cu ora 21.00, ne vedem in Club 100 Crossroads (Calea Mosilor nr. 100, 50 m de intersectia cu Bd. Hristo Botev) pentru ultimul concert din acest an.

Alaturi de mine, Folk Band Imperfect, care de aceasta data inseamna Radu Tudoroiu (percutie) si Dan Sandulescu (chitara) si cu putin noroc, vom avea si o surpriza (un nou membru).

Cum a fost in primul meu turneu

Ei, dragii mosului, am fost si in primul meu mini-turneu. A fost mai mult un test pentru mine personal, sa vad daca pot. Sa vad daca sunt capabil sa cant 3 zile la rand, in 3 orase diferite, in fata unor audiente diferite. Sa vad daca pot “misca masele”. Orasele unde urma sa cant – Suceava, Iasi si Focsani.

Turneul a inceput cam prost. Masina a facut figuri chiar inainte de plecare, chiar ma pregateam sa ma duc la universitate sa o schimb cu Nissan-ul. Paradoxal, s-a simtit vizata de schimbare si a revenit la sentimente mai bune, incepand sa mearga. Pe principiul “fie ce-o fi”, am plecat spre Galati, trebuia sa rezolv cate ceva si acolo.

Dorinta de a filma pe Prut a mers la fel de prost…era o ceata de o taiai cu cutitul. Asa ca am purces catre Suceava, via Vaslui – Negresti – Roman. Ajuns la Suceava, cazat la Continental, chiar lenevit un pic, apoi cu arme, bagaje si emotii la locul faptei.

La Fierarie e un loc primitor in orice moment si in orice anotimp. Oamenii de acolo sunt atat de simpatici ca nu conteaza ca unii sunt patroni, altii barmani si altii clienti. Acolo pur si simplu te apuci de cantat si te opresti dupa 2 ore. Si am cantat de toate, am glumit, am povestit cu oamenii din pub, care a fost chiar plin, desi la 8 eram doar eu si Alin (patronul). Revazut unii prieteni, dus dorul altora, cantat, simtit tare bine. Revazut Micu (colegul meu de generala si liceu, cu care ma cunosc de mai bine de 20 de ani) – habar nu aveam ca ne aflam amandoi acolo in acelasi timp – el cu munca, eu cu cantatul.

Dimineata a insemnat revederea cu un om cu care ma mandresc ca il cunosc si care stie despre Bucovina cat un muzeu de istorie. Si am cantat si acolo, ca ar fi fost pacat sa nu, doar asta a fost prima punte dintre noi. Vestea buna – ma intorc la Suceava in ianuarie.

Drumul spre Iasi a fost frumos pentru ca a fost prima oara cand l-am facut ziua. M-am oprit undeva dupa Falticeni sa iau mere – mere din acelea cu gust chiar de mere si pentru care am platit pe 4 kg cam cat pe unul in supermarketurile din Bucuresti. Iar omul care mi le-a vandut mi-a adus aminte ca OAMENII nu vor disparea niciodata.

La Iasi, tras tot la Moldotur, un loc tare simpatic. Concertul de la Mojo a debutat cam prost datorita unei neconcordante intre ce stiam eu si ce au anuntat ei. Dar, cu putina bunavointa, s-a rezolvat. Pana la concert, un ceai tare bun in Casa de Cultura cu Adinutza cea zambareatza, apoi pregatirea de concert. Concertul asa cum mi-as dori sa fie orice concert al meu. Am cantat cam o ora si jumatate numai piesele mele, mai noi mai vechi, mai vesele sau mai triste. La concert, multi prieteni – Alexa si o gasca foarte simpatica, Adriana – constanteanca ce studiaza in Iasi – si al ei prieten cu nume celebru (Elvis), Adinutza si prietenul ei Vlad (la ce mare e Siretul, ma mir ca stiu atat de multi oameni de acolo), Dragos (corespondentul ForeverFolk si redactor la www.altiasi.ro) si prietena lui, prietenul meu rocker Bogdan, plus cativa oameni aflati la prima experienta cu un concert al meu. Sper ca s-au simtit macar la fel de bine ca mine. Deja mi-e dor de Iasi. Poate ne vedem la lansare, in primavara.

Si la Iasi am avut de vizitat niste oameni dragi – oameni care, desi ma vad o data pe an si cu care am colaborat conjunctural, se bucura atat de mult cand ma vad si cu care mi-e tare drag sa stau la povesti.

E, dar calatorului ii sade bine cu drumul si iata-ma pe drum spre Focsani. Teatrul din Focsani a fost o revelatie pentru mine. O sala impecabila unde m-as duce si pe jos sa cant, un sunet excelent si o echipa organizatoare formata din doi oameni mari cu inimi mari (Teo si Fane), inconjurati de o “droaie de copii” in mijlocul carora m-am simtit in elementul meu. Am cantat primul, dar m-am simtit regeste pe scena, iar cei din sala m-au ascultat si m-au incurajat extrem  de cald desi majoritatea ma vedeau pentru prima oara. Daca n-ar fi fost ceata ce se asternuse si care m-a insotit de la Roman pana la Buzau, as fi mai stat alaturi de gasca de copii cu ochi in care sclipeau caldura si prietenia.

Concluzie dupa turneu? Abia astept sa plec din nou, sper ca in ianuarie sa ne vedem si in Ardeal, pentru ca exista oameni dragi si acolo. Iar cand vad oamenii zambind, simt ca scopul meu a fost atins.