Avishai Cohen toamnă

Concerte de toamnă

#ScoalaFlanco

#ScoalaFlanco – un proiect Kooperativist

28/08/2015 Comments (0) Blog

Avishai Cohen și From darkness

După 25 de ani de ascultat muzică (până pe la 12-13 ani nu pot spune că aveam un minim discernământ în materie de muzică), am ajuns la câteva concluzii legate de jazz. În primul rând, jazzul nu e pentru oricine; vorbim de o nișă muzicală aparte, ce trebuie îmbinată cu ceva lectură suplimentară audiției propriu-zise. Apoi, am înțeles că există jazz și jazz: și latin jazz, și free jazz, tot jazz e, deși diferența de muzicalitate, de „comercial”, de formule muzicale este, adeseori, uriașă. Mai mult, clasificându-l dintr-un unghi foarte simplu, există jazz instrumental și există jazz „cu vorbe”. Nu în ultimul rând, am realizat că nu e nici o rușine să nu empatizezi cu anumite stiluri, cu anumiți artiști – nu înseamnă nici că tu ești tâmpit, nici că ei sunt mai puțin artiști – în 90% din cazuri, pur și simplu vorbim de empatie, de personalitatea fiecăruia.

Relația mea muzicală ascultător – artist cu domnul Avishai Cohen a început demult, cu Seven seas. O piesă de predat iubitorilor de muzică. Nu contează ce îți place, ce te coafează, ce îți gâdilă urechile în mod plăcut cel mai des. Piesa asta e în topul meu all time al pieselor instrumentale, de la Jean Michel Jarre la Lilly was here și de la Mediterranean sundance la Oregon. Să cânte muzica, pentru a îmi susține părerile.

Dacă piesa m-a intrigat, relația s-a cimentat în concertul live de la Sala Radio din București din 2014 (am scris aici despre acel concert). Astfel că vestea unu nou material discografic și a unei noi prezențe la București m-a provocat la articolul de față.

Avishai Cohen 2015 – From darkness

Avishai Cohen toamnăPe 10 și 11 octombrie, Avishai Cohen susține două concerte la București pentru a promova cel mai recent album al său, intitulat From darkness. Album pe care, prin amabilitatea lui Berti Barbera, am avut ocazia să îl ascult deja. Dacă vă așteptați să ascultați un album în care contrabasul să fie „vioara întâi”, vă înșelați. Dacă nu aș fi știut că e Cohen, aș fi jurat că e albumul unui pianist de jazz, dar de proveniență clasică. Apoi deschid London Jazz News și citesc ceva similar, ceea ce mă face să cred că înțeleg ceva din muzica asta, chiar dacă eu cânt altceva.

Înregistrat în formulă de trio, cu tânărul pianist Nitai Hershkovits (geniul pianistic care i-a stat alături în ultimii 3 ani, format la școala israeliană de muzică clasică – încă o dată am avut dreptate! Wikipedia) și un toboșar la fel de tânăr și de talentat, pe numele lui Daniel Dor (ambii au fost prezenți la București și anul trecut). Pentru faptul că are alături artiști așa tineri (ei sunt și cei cu care a înregistrat albumul), pentru generozitatea de a-i lăsa să își manifeste geniul muzical, domnul Avishai Cohen mai primește din partea mea o bilă foarte albă în portofoliul de suflet. Dovadă stă piesa dedicată fiicei lui Cohen, intitulată Almah sleeping, unde pianul este cel care desenează tabloul.

Față de explozia de pe Seven seas, From darkness e liric ca atmosferă, spune povești, fără ca asta să excludă tempoul ridicat al ritmurilor cu influențe arabe sau latine. De altfel, însuși artistul spune despre muzica sa că este, în primul rând, rezultatul ritmului.

Aș spune că în auzul meu, în văzul meu, ritmul este o parte extrem de importantă. Toate înregistrările mele au implicat ritm, dar acest nou album are chiar mai mult de atât. Avishai Cohen, într-un interviu pentru All About Jazz.

Și dacă aveați dubii cine conduce ostilitățile pe From darkness, piesa-temă a albumului include un solo de mai bine de 1 minut care m-a băgat în ceață – nu sună a contrabas, chiar și Patrick Hadfield (London Jazz News) spune că aduce mai curând a bass electric – aștept să mă lămuresc live.

Dar poveștile sunt făcute pentru a fascina, iar exact acest lucru îl reușește domnul Avishai Cohen prin varianta personală a piesei Smile. O piesă scrisă de (atenție!) Charlie Chaplin, pentru coloana sonoră a filmului Modern times (sursa: Wikipedia) și interpretată de-a lungul timpului de voci uriașe precum Nat King Cole sau Grace Kelly.

Voi încheia povestea cu Lost tribe, o piesă cu ruperi de ritm și schimbări de metrică fantastice, sperând că v-am convins să îl cunoașteți mai bine pe acest virtuoz al jazzului și acest povestitor exploziv care este Avishai Cohen. Și cu speranța că ne vom vedea la Sala Radio din București. Toate detaliile despre concerte le găsiți pe TwinArts.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *