calitatea sportivii

5 sportivi ce au revoluționat sportul

Viitorul

Viitorul dă prezentul fotbalului

19/04/2019 Comments (0) Sport

Baschetbaliști legendari fără titlul NBA

Acest articol are ca scop argumentarea ideii că, într-un sport de echipă, un singur jucător nu poate face minuni, oricât de valoros ar fi. Iar de-a lungul existenței NBA, au fost numeroși baschetbaliști legendari care nu au reușit să își treacă în palmares titlul de campioni ai NBA. Astfel că iluștri necunoscuți aflați, mai mult sau mai puțin întâmplător, în loturile echipelor campioane, dar jucători emblematici din campionatul nord-american nu. Iată câteva exemple, care mi s-au părut mie sugestive.

Charles Barkley, dublu campion olimpic, 11 selecții în All-Star Game, MVP al sezonului 1993, prezent în topul celor mai buni 50 de jucători din istorie. A fost mereu aproape de trofeu, dar acesta a fost un fel de Fata Morgana pentru el. La draftul din 1984 a semnat cu Philadelphia ’76, campioana din 1983, din care făceau parte Julius Erving sau Moses Malone. În 1992 pleacă la Phoenix Suns, unde  reușește cel mai bun sezon al său, dar pierde finala împotriva celor de la Chicago Bulls, după ce trei din cele șase meciuri au avut nevoie de prelungiri. În 1996 semnează cu Houston Rockets, campioana ultimilor doi ani, unde jucau Hakeem “The Dream” Olaujuwon și Clyde “The Glyde” Drexler. N-a fost să fie pentru Sir Charles, au urmat încă 3 titluri de campioană pentru Michael Jordan și compania (’96, ’97, ’98).

Orice fan de baschet știe că pe Karl Malone și John Stockton trebuie să îi iei la pachet. Au petrecut 18 ani împreună la Utah Jazz, timp în care strâng 14, respectiv 10 prezențe în All-Star Game, două titluri olimpice, dar și două finale NBA, ambele pierdute împotriva celor de la Bulls. The Mailman încearcă un ultim sezon la campioana Los Angeles Lakers (alături de Kobe Bryant și Shaquille O’Neal, dar și veteranul Gary Payton), dar pierde finala din 2004 împotriva celor de la Detroit Pistons.

Patrick Ewing era modelul de jucător pe care nu voiai să îl superi atunci când te întâlneai cu el pe teren (2.15 m, 120 kg), dar  cu o mobilitate excepțională (vezi câteva exemple în clipul de mai jos). Dublu campion olimpic (în 1984, ca jucător de colegiu, într-o echipă din care făceau parte Michael Jordan și Chris Mullin, și în 1992, ca membru în Dream Team), 11 prezențe în meciul vedetelor, 17 sezoane în NBA, din care 15 pentru Knicks.

Indiana Pacers dă statisticilor noastre doi baschetbaliști importanți ce nu au reușit să intre în posesia unui titlu NBA. Reggie Miller a avut nenorocul să îi conducă pe Pacers în epoca Michael Jordan, așa că a trebuit să se mulțumească doar cu cele 18 sezoane în tricoul galben, 5 prezențe în meciul vedetelor, titlul olimpic de la Atlanta și peste 25.000 de puncte marcate în carieră. Este, de asemenea, unul din cei mai importanți aruncători de 3 puncte din istoria ligii americane (a condus până în 2011, când a fost detronat de Ray Allen și are încă 77 de coșuri în fața lui Steph Curry). Cel de-al doilea este Paul George, cu 7 sezoane la echipa din Indiana, care acum joacă pentru Oklahoma City Thunder. Medaliat cu aur la Rio, 6 prezențe în All-Star, încă mai poate spera la titlul continentului american, având doar 27 de ani.

Despre Allen Iverson s-a spus de multe ori că era poate mai talentat decât Michael Jordan. MVP al sezonului 2001, de 11 ori în All-Star Game din 14 sezoane în NBA, de 4 ori cel mai bun marcator al ligii, al doilea procentaj ca marcator al sezonului regulat din istorie (după… Air Jordan). Viața extra-sportivă agitată nu au fost un bun partener, așa că o finală cu Philadelphia, în 2001, împotriva celor de la Lakers, rămâne performanța sa maximă.

L-am lăsat la urmă pe favoritul meu, Vince Carter. Unul din cei mai spectaculoși jucători din istoria NBA, dar și unul din cei mai longevivi, doar alți patru jucători având 21 de sezoane la activ (Robert The Chief Parish, Kevin Willis, Kevin Garnett, Dirk Nowitzki). Este omul care a jucat împotriva lui Michael Jordan, Kobe Bryant, Chris Paul, Steph Curry și Zach Lavine. Campion olimpic în 2000, câștigător al concursului de slam-dunk în același an, de 8 ori la All-Star Game, peste 25.000 de puncte marcate în carieră. În ultimul sezon (2018-2019) a jucat în 76 de meciuri, marcând o medie de 7,4 puncte pe meci.

I-aș mai adăuga pe listă pe Tracy McGrady, Dikembe Moutombo, Dominique Wilkins, Pete Maravich, Steve Nash, Carmelo Anthony, Russell Westbrook (încă jucător activ, însă, mai are șansa să rezolve și acest aspect), dar dacă mai aveți sugestii, sunt bucuros să le aud.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *