Citesc in avionul care ma duce la Londra declaratile unor persoane din Comitetul de Organizare al Jocurilor Olimpice pe care capitala Regatului unit le gazduieste. Fiecare din ei, fosti sportivi sau nu, povesteste cel mai emotionant moment de care isi aminteste de la Jocurile Ollimpice. Unul din interlocutori descrie cursa masculina de 100 de m de la Beijing, cu Usain Bolt in rolul principal. Un altul relateaza despre ceremonia de deschidere a Olimpiadei de la Los Angeles din 1984, cu “Rhapsody in blue” a lui Gershwin cantata de 70 de piane de concert.Si mi-am pus intrebarea: care e cel mai emotionant moment care imi vine in minte legat de Jocurile Olimpice? Primul impuls ar fi sa spun de podiumul integral romanesc din proba feminina de individual compus din concursul de gimnastica de la Sydney, cu Andreea Raducan pe cea mai inalta treapta.
Dar ar fi o nedreptate fata de titlul unui cotidian de sport italian care titra, dupa ce Laura Badea le invinsese pe Giovanna Trillini si Veronica Vezzalli in drumul spre medalia de aur, “la bestia nera delle nostre fioretiste”. Sau cursa de aur olimpic a Cameliei Potec, desi a evoluat pe un culoar lateral, ceea ce insemna ca nu era cotata printre favorite (favoritii unei curse de natatie evolueaza, de obicei, pe culoarele 3, 4 sau 5).
Si pentru a nu deveni siropos in patriotism, nu voi uita nici DreamTeam-ul baschetului american de la Barcelona, care aduna laolalta unii din cei mai mari baschetbalisti ai tuturor timpurilor: Michael Jordan, Magic Johnson, Larry Bird, Patrick Ewing, Charles Barkley, David Robinson, John Stockton, Scottie Pippen, Karl Malone, Chris Mullin, Christian Laettner.
Si ca sa nu fie monolog, pana ma intorc de la Londra vreau sa citesc in comentarii sau pe blogurile voastre care e momentul de la Jocurile Olimpice care vi s-a lipit de suflet.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
