Tenis Mansour Bahrami

Tenis – București – culoare

Sportul românesc încotro?

05/05/2015 Comments (0) Sport

Chimia unei echipe

Fotbalul este un sport de echipă. Captain Obvious, right?! Și totuși sunt atâtea exemple de echipe formate din mari jucători, dar care nu au reușit să câștige  trofee. Aș da exemplul Olandei anilor ’70, care avea în componență jucători ca Johan Cruyff, Neeskens, Arie Haan, Krol sau Resenbrink, care a jucat două finale de cupă mondială (1974, 1978), dar le-a pierdut pe amândouă. Știu, în ambele cazuri în fața naționalelor-gazdă, dar… Apoi mă gândesc la Spania, al cărei prim titlu mondial a venit abia în 2010, iar în materie de performanțe europene au “făcut o pauză” de foarte mulți ani, între 1984 (finala pierdută cu Franța, țara gazdă) și 2008 (titlul câștigat împotriva Germaniei, la europeanul din Austria și Elveția). Asta deși fotbalul spaniol găzduiește două din cele mai mari cluburi ale lumii, Real Madrid și FC Barcelona.

Dar poate cel mai răsunător este cel al lui Real Madrid din perioada 2003 – 2006, când s-a născut renumele de “galactici” al madrilenilor. Echipa din care făceau parte Zidane, Raul, Beckham, Figo, Ronaldo (brazilianul), Roberto Carlos, la care se adaugă mai târziu Robinho sau Sergio Ramos, nu a reușit să câștige nici un trofeu important timp de trei sezoane. Ceea ce, pentru un club ca Real Madrid, este un eșec uriaș. Ceva a lipsit acelei generații, în care fotbaliști ca Helguera sau Guti prindeau câteva minute pe final sau profitau de accidentările “supervedetelor”, pentru că valoarea jucătorilor este greu de contestat.

Fără îndoială că valoarea individuală este importantă, dar nu de puține ori succesul unei echipe e dat de chimia dintre jucători, de modul în care ei reușesc să colaboreze în teren și în afara lui. De acel liant nevăzut care face diferența între n jucători la un loc și o Echipă. Care e compoziția acestui liant, indispensabil unei echipe? Responsabilitate față de coechipieri și față de suporteri, dăruire totală în teren, fair-play (am avut întotdeauna o problemă cu sportivii cu gura mare, fără a le nega valoarea, însă nu mi-au fost nicicând dragi), de colaborarea între cei care alcătuiesc o echipă. Degeaba ai 11 pianiști dacă nu are cine să care pianul pe scări. Fiecare component al unei echipe este o rotiță într-un angrenaj, dacă o rotiță nu funcționează corespunzător, tot mecanismul e dat peste cap.

Antrenament MogosoaiaFiind în pregătiri pentru Cupa Prieteniei Bergenbier, am avut privilegiul de a mă antrena, alături de colegii din Echipa Bloggerilor, sub îndrumarea lui Daniel Isăilă (foto sus, tricoul e cu burtă, nu eu), antrenor secund al echipei naționale și omul care a eliminat Olympique Lyon ca antrenor al Astrei Giurgiu. Am descoperit un antrenor care știe să își motiveze jucătorii, care simte imediat calitățile, dar și punctele slabe ale jucătorilor din echipă. Ne-a dat câteva sfaturi privind competiția, pe ce să punem accent, dar s-a băgat și la joc alături de noi, atât la “4 contra 2”, cât și la miuța încinsă. Ba a băgat și flotări când echipa în care a jucat a primit gol. Despre asta e vorba în echipă, nu, despre egalitate, despre reguli universal valabile, chiar dacă nescrise.

chimie echipeAm plecat mai încrezători în puterile noastre, mai convinși că, pentru a câștiga, trebuie în primul rând să îți dorești asta din toată inima. Dorința de victorie se antrenează cel mai greu, dar odată ce îți intră în sânge, nu mai e cale de întoarcere. Haideți alături de Echipa Bloggerilor la Cupa Prieteniei Bergenbier (22-24 mai, Piața George Enescu – în fața Ateneului), e încă o ocazie să demonstrăm că nu suntem doar niște băieți buni din taste. Iar cu niște suporteri pe măsură, ne va fi mult mai ușor. Berea e din partea noastră.

Mai multe fotografii de la eveniment găsiți pe pagina de facebook a Echipei Bloggerilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *