Weekendul care a trecut a găzduit și ultimele două apariții ale mele pe scenă în 2015. Nu, nu este un articol de bilanț, vine și acela, ci este o poveste a celor două zile. Zile în care am avut ocazia să experimentez două spectacole în fața a două grupuri de spectatori diametral opuse: copii și seniori.
Vineri seara am cântat pentru prima oară de la renovare (sper eu nu și ultima) în sala de spectacole a Casei Eliad, actualmente Casa de Cultură a Sectorului 3 și Casa Căsătoriilor. Pentru iubitorii de folk cu state vechi, Casa Eliad este un loc de referință, ea găzduind, cu ani în urmă, probabil primele spectacole regulate de folk dintr-un club bucureștean. Pot spune cu mândrie că prima aniversare scenică a subsemnatului a avut loc aici, în aprilie 2005, pe când evoluam alături de Mădălin Giambașu și Radu Tudoroiu sub numele de I’mperfect. Întregul stabiliment a fost renovat și arată impecabil.
Noua sală arată superb, e ideală pentru folk (la o adică, cred că s-ar putea cânta aici și fără amplificare și credeți-mă, eu sunt tare pretențios la capitolul acesta!), e intimă (undeva la 70-80 de locuri), e caldă, e prietenoasă. Publicul a fost majoritar (2/3 aș zice eu) format din copii, undeva între 4 și 16 ani, plus câțiva prieteni care s-au anunțat rapid pe grupul meu de facebook. Evident, a trebuit ca împreună cu Puiu, Cristi și Alex să adaptăm un pic setlist-ul de concert, dar cred că ne-am descurcat binișor, ținând cont că i-am cooptat pe copii “la colindat” alături de noi. Le cer scuze prietenilor mei și fanilor de folk tradiționali prezenți la concert dacă uneori copiii au fost mai gălăgioși, dar e greu pentru ei să rămână atenți mai bine de o oră și jumătate cât am cântat noi. În plus, poate așa reușim să le deschidem apetitul pentru ceea ce facem noi pe scenă și peste ani vom avea niște fani ai genului.
Mulțumiri, Alexandra, pentru covrigi, mere și mandarine! Mulțumesc, Max, pentru Haribo! Mulțumesc, Roxana, pentru vinul de Bordeaxu! Toate aceste cadouri mă fac să mă simt extrem de norocos având așa susținători și să prind încredere pentru albumul viitor. Mulțumiri gazdelor noastre, sper să ne revedem în Casa Eliad, pentru că mi-a rămas în suflet locul și cred că astfel de săli sunt ideale pentru folk.
La invitația Lions Călărași, am fost să colind la… Moșia Bunicilor. Un loc creat de nevoie – doamna Mariana, unul din proprietarii acestui loc, căuta un loc de încredere pentru mama sa. Nu l-a găsit, așa că a luat decizia de a înființa unul. Cred că acesta e unul din acele exemple pzitive de “nu îți convine? Fă tu mai bine!”. Relativ aproape de București (la o oră cu mașina, sat Nuci, comuna Vasilați), acest centru rezidential asistat – da, e ceea ce numim mult mai des, un azil de bătrâni – s-a dezvoltat în timp, atât ca număr de rezidenți, cât și ca facilități oferite (găsiți toate detaliile pe site-ul lor). Dacă vineri am colindat cu copiii, sâmbătă i-am colindat pe bunici, media de vârstă fiind undeva peste 70 de ani, cu junioara locului, așa cum o alintă gazdele, de 101 ani prezentă alături de noi. Cu prietenii legate între locatari ce s-au cunoscut aici și chiar două povești de dragoste, cu tristețile sale inevitabile, cu poveștile de viață și cu lupta cu unele boli.
Nu a fost ușor, vă spun sincer, dar bucuria din ochii oamenilor m-a făcut să continui, cu încă un cântec, apoi încă unul, și tot așa până la ultimele trei. La început timizi, apoi tot mai curajoși, seniorii prezenți au bătut din palme sau au fredonat alături de mine câte un colind sau câte un cântec pe care îl știau. Iar eu sper că le-am adus măcar un dram de bucurie prin cântecele mele. Speranța vine mai ales din mesajul primit de la un domn, care, la sfârșitul recitalului, a venit la mine și mi-a spus că e cel mai viu spectacol pe care l-a urmărit în cei 86 de ani.
Au fost ultimele două concerte din 2015, vă mulțumesc tuturor celor care ați fost alături de mine și de colegii mei de scenă în acest an. Îmi cer scuze prietenilor din București, pe care, din motive care nu țin de mine, i-am cam neglijat în acest an. Sper că odată cu noul album ce va apărea (dacă nu se întâmplă nimic neprevăzut) în 2016 să remediem acest aspect. Voi reveni cu un articol de bilanț al anului, până atunci însă vă îmbrățișez cu drag și vă doresc Sărbători Fericite!
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
1 Comment
[…] Make îmi spune că se scot din ce în ce mai puține album de folk. Anul trecut au ieșit pe piață vreo 15. Doar 15? Sau doar 15! E mult, e puțin? Rămâne de discutat. […]