Cum a fost pe 13 octombrie in Crossroads

Ce e nou pe frontul de est

17/10/2009 Comments (0) Blog

Cum a fost cantarea de “La Bucataru'”

Dupa cum spuneam intr-un anunt, vineri 16 urma sa cant alaturi de trupa Bandidos la restaurantul La Bucataru’ din Bucuresti. Iar experienta a fost atat de simpatica, incat merita descrisa in cateva cuvinte.

Zis si facut: ajuns la “locul crimei” pe la 19.30 (concertul anuntat pt ora 20.00). Deja acolo “Solo” (alias Victor Solomon – chitara), Vicky (Victor Stepanovici -vocal) si Mishu (Mihai Constantinescu – clapa), plus Dan Cojocaru (TVR – Timpul Chitarelor), initiatorul serii.

Datorita unor scurt-circuite in PR-ul evenimentului, vestea ca noi ne vom produce nu a ajuns la un public prea larg, astfel ca si pe la 21.00 cand ne-am apucat de treaba, atmosfera era mai degraba de cantare intre prieteni decat de concert oficial.

Am inceput eu, ca se imprietenim cu “Colind pentru prieteni”, apoi “Dali”, apoi “Olgutza Gelofila” si “Lily” (multumesc Daniel Iancu si Ovidiu Mihailescu), apoi l-am invitat si pe Solo si impreuna am cantat “Paradoxuri erotice”, unde nu va spun ce solo-uri a adaugat din Gibsonul lui, apoi “Knockin’ on the heaven’s door”, “Wish you’re here” si am incheiat cu “Ce de vaci in Bucuresti”, la dorinta expresa a lui Dan.

“Banditzii”, la ora actuala in formula de 3 – toti cei mentionati ma sus – au cantat si ei cu la fel de mare pasiune, in ciuda audientei restranse. Si au fost “Soldier of fortune”, “I want to break free”, “Nu-mi dai scapare”, “Jump” de la van Halen,

Am mai avut un invitat – Radu (n-am retinut numele de familie) – care ne-a cantat muzica ruseasca – cu voce incredibila, bun si pe chitara, dar si cu negativ, ce mai surpriza serii. Ma si vedeam in stepa, batut de vantul siberiei si acoperit de o zapada nesfarsita.

Apoi, pentru ca Vicky plecase, i-am tinut un pic locul, cat sa cantam “Wonderful tonight”, apoi Solo s-a dezlantuit si a cantat “Shine on your crazy diamond” si nu m-a lasat inima sa nu cant si eu cu el “The wall”, apoi a trecut la Satriani si Gary Moore – “Parisienne walkways”, am zis si un “Still got the blues”, ce mai dezmat total, astfel ca cu greu m-am rupt de scena.

A fost o seara agreabila 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *