Cum e cu respectul fata de artisti

Citeam la Oltea (oricat ar fi brandul Nebuloasa de brand, imi place numele ei real prea mult!) despre respectul fata de artisti. Care are si un antecedent la ea pe blog (asta), dar si la Andrei. Si le inteleg tristetea si revolta, pentru ca de multe ori astfel de situatii le experimentez din postura omului de pe scena. Si va asigur ca nu e placut. Dar se poate si mai rau.

Stai pe scena, canti, sunt oameni care iti sorb cuvintele, care canta cu tine, care te privesc cu admiratie, cu prietenie, cu dragoste sau cu tot felul de priviri pentru care te-ai da jos de pe scena si i-ai pupa. Si totusi… Eram pe scena la un concert si cantam Bormasina, o piesa favorita a mai multor persoane care se regasesc in ea. Toata lumea radea cu gura pana la urechi cand, undeva pe la mijlocul piesei, un … (completati voi cu apelativul pentru individ) profita de faptul ca scena are trepte si ca nu e foarte aglomerat in fata ei, urca pe scena si in timp ce cant ma intreaba “auzi, mi-a zis … ca stii piesa aia“.

Ce poti sa faci in momentul ala? Sa ii spargi capul individului? Momentul ti l-a stricat si oricum el nu intelege de ce te-ai suparat. De ce? Pentru ca el asa stie ca se face la lautari, te urci pe scena cu hartia de 50 lei sau 50 de euro si ala canta ce vrei tu. Sa nu mai canti? Nu poti sa o faci din respect pentru oamenii din prima categorie, ca ei nu au nici o vina, chiar nici una, au venit cu toata dragostea prin frig si ploaie sa te vada cantand, si-au cumparat bilet, deci te respecta ca artist, desi le esti si prieten. Si uite asa esti intr-o situatie extrem de confuza.

Cand lumea vorbeste la un concert este, fara indoiala, si vina celui de pe scena, macar intr-o mica masura. Ca e si datoria ta sa “conduci” sala pe parcursul concertului, nu sa stai pe scena si sa canti “in lumea ta”. Dar de mai multe ori, cei care vin la concert habar nu au la ce sa se astepte. Vin ca da bine, vin ca n-au treaba acasa, vin sa bea o bere, iar tu intamplator canti in locul unde au cea mai buna bere din oras. Sunt de acord, e frumos sa canti cu o sala plina de oameni care platesc bilet. Sunt artisti mari care canta pe “bani de bere”, astfel ca sa ai o sala plina de oameni care platesc nu e rau. Dar uneori preferi sa canti cu o sala plina pe jumatate, dar care te asculta si cu care poti comunica si carora le poti transmite mesajul tau artistic.

Respect fata de artist inseamna si sa iti cumperi bilet. Recunosc, a fi blogger si a lucra pentru ForeverFolk prezinta avantajul de a primi invitatii la concerte. Destule. Si sunt convins ca asta se intampla cu multi din confratii mei. Cu toate acestea, cand vine vorba de artistii favoriti, imi cumpar intotdeauna bilete, mai ales in cazul artistilor tineri, care au nevoie de sustinere. Pentru ca daca vii de la Iasi sau de la Cluj sa canti in Bucuresti, biletele iti acopera, intr-un caz fericit, transportul si masa (o stiu din proprie experienta, pentru ca am facut drumul in sens invers de vreo cateva ori). Pentru ca lumea in Bucuresti nu te cunoaste, pentru ca promovare nu se face asa cum trebuie si e clar ca nu vei canta cu 200 de oameni la concert. Sau daca nu imi cumpar bilet, imi cumpar un disc al artistului la al carui concert am primit invitatia, sa stiu ca, intr-un fel sau altul, ii sustin activitatea.

Pentru ca si artistii platesc facturi, sa iti cumperi bilet e un semn de minim respect.