radio 2018 logo seven

Radio în 2018

We love the Beatles

Beatles – povești și lacrimi

18/07/2018 Comments (5) Blog

Despre ciorapi la modul serios

UPDATE: Câștigătorii concursului sunt, cu scuze pentru întârziere, Călin și Elena.

Când vine vorba de ciorapi (sau șosete, să fim clari, ciorapi pentru bărbați), sunt tare exclusivist și anume am o condiție minimă obligatorie: bumbac 100%. La cât merg pe jos zilnic vara (între 5 și 10 km, dar de obicei mai aproape de limita superioară), orice abatere de la această regulă ar fi dezastru al simțurilor. Astfel că de cel puțin 15 ani unde văd un procent cât de mic de fibre sintetice spun pas.

Știu povestea cu monstrul din mașina de spălat care mănâncă ciorapi, astfel că avem fiecare o sacoșă de ciorapi fără pereche. La propriu. Este un mister al științei care încă nu a fost elucidat. Dar cea mai simpatică poveste cu ciorapi vine de la violonistul Alexandru Tomescu, un om pe care îl admir foarte tare și care poartă des șosete colorate. Ceea ce m-a făcut și pe mine, într-un acces de exuberanță, să îmi cumpăr niște șosete vișinii. Excentricități de artiști, ce vreți!

Câte firme românești știți să aibă în jur de 100 de ani vechime? Eu puține, recunosc, Borsec și încă vreo câteva. Astfel că, în căutarea șosetelor magice de bumbac, am descoperit că în 1927, un neamț, pe numele său Gustav Bahner, înființează fabrica de ciorapi de la Sebeș. Da, anul trecut au sărbătorit oamenii 90 de ani de activitate tumultoasă (nu te-ai aștepta de la o fabrică de ciorapi, nu?) – cu administrare sovietică în 1946, cu două preluări de către statul român (de la proprietarii germani, în 1944, și de la cei sovietici, în 1954) și o privatizare (în 1995). O treime din producție merge la export (Uniunea Europeană este principala piață de desfacere), în 2010 și 2012 fiind principalul jucător pe piața externă din județul Alba (e ceva de speriat cu oamenii din județul acela, dupa folk, jazz, teatru, golf sau cetăți dacice, iată că sunt harnici și în alte domenii). 

Și pentru că de fiecare dată mă gândesc și la voi, pun la bătaie două premii – câte un voucher de 50 de lei de cheltuit în magazinul online al celor de la Ciserom. Nu vă grăbiți să concluzionați că e puțin, înseamnă 8-10 perechi fiecare, prețurile sunt extrem de civilizate. Deși cred că cel mai simplu va fi să îmi spuneți ce mărime purtați și oamenii să vă trimită diverse chestii, dar asta rezolv eu cu câștigătorii. Pentru a intra în posesia unuia din cele două vouchere, trebui să îmi spuneți o poveste simpatică cu ciorapi. Termenul de participare la concurs este de 29 iulie, ora 23.59.59, iar pe 30 sau 31 iulie eu voi anunța câștigătorii.

P.S. Poza e furată cu tupeu de la colegul Cristian China-Birta. Fără să ne vorbim, el a primit un cadou de la CISEROM și le-a pozat, iar eu tocmai pregăteam articolul de față.

5 Responses to Despre ciorapi la modul serios

  1. Calin says:

    Funny story??? Hmm…

    Adolescent, chef sambata seara, m-am imbracat pe întuneric, am plecat pe furiș …bla bla bla…m-am.trezit la chef cu un ciorap negru si unul roșu. Bineinteles ca am stat fara ciorapi, deși era un februarie gros.

  2. Folea Elena says:

    Fi-miu de 4 ani:

    De ce sa pun sosetele in picioare? Mai bine le pun pe maini… iar chilotii ii pun pe cap… Ce zici mami, mergem asa in parc?
    Mergem, cum sa nu!
    SI chiar am fost… Restul e istorie…

  3. Dana says:

    Atunci când eram mică dormeam absolut tot timpul cu șosetele în picioare, de frică să nu îmi taie cineva unghiile. Într-o noapte însă, am fost descălțată, iar a doua zi a urmat un întreg scandal pe tema tăierii unghiilor și dezamăgirii că cineva mi-a scos șosetele.
    Nu știu cât e despre șosete și cât e despre unghii, dar e ceva…ceva! 😀

  4. Vlad says:

    Am avut acum ceva timp o șosetă pe care am botezat-o Eminescu, ciorapul nepereche. A stat ceva timp în dulap, uneori o mai purtam cu alte șosete desperecheate ca să nu uite cum e să-și bage cineva piciorul până în momentul în care am făcut curat în cameră și după pat, alături de niște mărunțiș și niște șerpi de praf, am găsit-o pe Veronica ciorapului meu.

  5. Maria Ene says:

    Un catel pe nume Tody care a visat cum ca sosetele stapanului sunt nimeni altul decat pisoiul Ludovic dusamanul lui, zi de zi se infoaie, latra si alearga dupa betele sosete

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *