Intinde o mana – I’m up, never Down!

Pachet de-acasa

21/03/2013 Comments (1) Blog

Sufletele sălbatice din Domestic

Inaugurez astazi o noua rubrica. Sau o noua ceva, ca nu stiu daca e rubrica. Nici nume n-are. Ideea e ca aici o sa mai scrie, din cand in cand Elena Larion, despre chestii culturale, ca destul scriu eu despre fotbal, polo, rugby si folk. Iar pentru inceput, stiind-o pasionata de filme, am trimis-o sa vada Domestic al lui Adrian Sitaru, iar ea s-a conformat si a prestat corespunzator o cronica. 

Primesc invitaţia şi mă reped la trailer. Am în minte scurtmetrajul „Colivia“ şi interpretarea lui Adrian Titieni. Reţin că „iepurili“ se mănâncă, „paserile“ stau afară şi că este interzis să dăruieşti animale vii fără să întrebi. Văd însă scena puternică cu sânge pe pereţi: „Doamne, Dumnezeule, Nicole! A tăiat copilu’ găina!“. Automat mă şi văd în copilărie, umblând prin sat cu găina de-o aripă să caut călăul, ca să avem ciorbă, sos cu pui şi pilaf de îmbucat seara! În secunda doi o văd pe mamaia, moldoveancă sănătoasă, ţinând o găină de ambele aripi. Îi potriveşte ghearele sub un picior, gâtlejul scurt pe buturugă şi haţ cu toporişca! Tot mai aud oasele trosnind sub puterea lamei. Găina se zbate o vreme prin ogradă ca un călăreţ fără cap, apoi cedează. Adun bucata de carne şi capul şi o arunc în oala cu apă clocotită. În trei ore, mâncarea-i gata. Amintiri! Raţiunea se întoarce către sângele împrăştiat pe peretele băii din film şi către exclamaţia îngrozită: „Doamne, Dumnezeule, Nicole! A tăiat copilu’ găina!“. Cam da! Mara, fiica domnului Lazăr, simultan preşedinte de bloc, fire miloasă şi gospodar, a tăiat o găină pentru 40 lei. I-a trebuit ceva curaj, dar a rezolvat o treabă de om mare cu un cuţit aşişderea, după care şi-a băut ceiuţul.

Afis DomesticFilmul lui Adrian Sitaru este o fotografie a relaţiei românilor urbani cu animalele. Împotriva lui Patrocle, câinele maidanez, se porneşte o revoltă nefinalizată a asociaţiei locatarilor. Iepurele Cezar sfârşeşte în oala cu tocăniţă pentru Crăciun, iar găina Coco vede luminiţa de la căpătul tunelului într-o cadă. Sunt poveştile noastre cotidiene, poveşti despre oamenii mari, care nu reuşesc să managerieze relaţia lor cu animalele şi copiii lor şi ascund problemele sub preş, sub explicaţii greşite şi prejudecăţi. Unii sunt devoraţi, alţii sunt devoratori. Exact ca-n realitate! Este o comedie emoţionantă, în care se vor regăsi mulţi spectatori.

Felicitări Ariadnei Titieni, care m-a convins de performance-ul ei, prin naturaleţe. E ceva vreme de când nu am mai văzut pe scenă sau pe ecran o interpretare atât de naturală, pentru mine esenţială în definirea unui actor sau, poate, a unui viitor actor… chiar dacă Ariadna visează să devină medic chirurg.

La sfârşitul filmului am rămas cu o întrebare amară: cine-i, de fapt, domestic şi cine-i sălbatic: animalele sau oamenii? Ca să vă lămuriţi singuri, vă dau reţeta! Se iau: o găină de ţară, o curcă sănătoasă, un iepure de câmp, un câine comunitar (nu maidanez!), un porumbel rănit în aripă şi o pisică în loc de şobolan (nu hamster!). Se adaugă talent de Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim şi Sergiu Costache, apoi se pun la foc domol de Adrian Sitaru şi se amestecă din când în când. Se serveşte ca fel principal, în premieră, joi seara, de la ora 19,00, la CinemaPro. Fiţi cu băgare de seamă, să nu vă rămână între dinţi!

One Response to Sufletele sălbatice din Domestic

  1. Excelent Elena! Ai talent, ai umor și claritate în exprimarea ideilor. Am citit cu mare plăcere. Abia aștept să mai lecturez articole scrise de tine. Felicitări.
    P.S Pisicul seamănă izbitor cu Șpâ!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *