Zucchero

Zucchero la București și Cluj

Piatră

Chimistul de piatră

13/07/2016 Comments (0) Blog

Dor de-acasă

Noi, românii, suntem dependenti de prieteni, de socializare, de locurile natale, suntem niste romantici incurabili. Ne e dor de prajitura facuta de bunica, de muraturile puse de mama sau de vinul “de butuc” facut de tata. Ne e dor de origini, avem niste legaturi indestructibile cu oamenii si locurile acestea. Și inevitabil gândul mă duce la prietenul meu Liviu Nechita, plecat de două decenii în Italia, la Milano, dar mai ales de piesa lui Dor de-acasă.

Pegas DorSunt multi romani plecati peste mari si tari – unii mai aproape (Italia, Austria), alții hăt, departe – SUA, Canada. Am amici, colegi, vecini prin toate tarile unde au ajuns conationalii noștri. Iar pe ei ii intreb acum: de ce va e dor? De salata de vinete? De vinilul cu Roșu și Negru? De bicicleta din copilărie, de pușca Tuberman cu cornete de hârtie sau “mingea de 35”? Și dacă ar fi posibil să primești, acolo unde ești, acel CEVA de care îți e tare dor?

Dacă ai vârsta apropiată de a mea, Pegas înseamnă bicicleta copilăriei, pe care nu toți au avut-o (mie mi-au furat-o de pe balcon prin ’90, când mergeau bine în Turcia). Și dacă ai putea câștiga o bicicletă Pegas, cu tot cu ACEL CEVA ce îți lipsește acolo unde ești? Fie că ești, la Paris, la Londra, la Padova sau la Lille, dacă până pe 15 august te filmezi timp de 1 minut acolo unde ești, lângă un monument din orașul tău, spune-ți numele și lucrul de care îți dor, apoi încarcă-l pe instagram alături de #PegasDor sau pe platforma www.pegasdor.ro. Cele mai simpatice trei mesaje primesc acolo unde sunt, în Franța, Italia sau mai știu eu ce țară, un Pegas și ACEL CEVA de care le e dor autorilor. Ca în clipul de mai jos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *