Cu ce rămân după Alba Jazz

Despre azotați (nitrați)

27/05/2014 Comments (0) Blog

Dor de locuri

Există două tipuri de locuri de care mi-e dor: 1) locuri unde merg des și de care nu m-aș sătura vreodată și 2) locuri unde am ajuns o singură dată și unde mi-aș dori să mă reîntorc. Pe cele din prima categorie le cam știți, că le tot spun și mă tot vedeți acolo: Porțile de Fier, Bucovina, zona Mediaș – Alba – Sibiu. Azi sunt pus pe visat pe marginea hărții, am chef de ducă și mă gândesc un pic la locuri din România și din Europa unde am fost și mi-e dor să revin.

Maramures Biserica SalisteO să încep cu Maramureșul, pentru că e cumva între cele două categorii. Am fost de două ori anul trecut și m-am îndrăgostit de zonă și de oameni. Și deși am tot încercat marea cu degetul, nu s-a legat (până acum cel puțin) să ajung și anul acesta la Sighet. Am rămas dator cu o vizită la Moisei, la monument și cu o plimbare cu mocănița. Apoi, ca să fug în celălalt colț de țară, mi-e dor de Lugoj și mi-e tare necaz că nu am apucat să îl vizitez mai pe îndelete, să aflu mai multe despre istoria lui. Cum în Banat ajung relativ des, cred eu că în toamnă dau o fugă până la Podul de Fier. Din Bucovina am un mare și amar regret: nu am cântat niciodată la Rădăuți, cred că e singurul oraș din Bucovina unde nu am prestat (am cântat la Suceava, Fălticeni, Siret, Humor, Vatra Dornei, Câmpulung) – dar aștept propuneri și oferte. Apropo de propuneri și oferte, anul trecut, având album lansat, parcă se legau mai ușor concertele, să fie semn că trebuie să mă apuc de un nou album?

MadeiraÎn 2002 ajungeam în Madeira, pentru conferința EUROGEO. Și nu cred că există vreun loc pe pământ de care să îmi fie dor ca de insula aia (ce vedeam eu de la fereastră în poza din dreapta). Cu o temperatură așa cum îmi place mie (18-24 de grade tot anul), cu verdeață pe 2/3 din insulă și piatră goală, dar extrem de spectaculoasă în cealaltă treime, cu Pico de Arieiro dincolo de plafonul de nori. Și dacă am vorbit de Madeira, ea aparține administrativ Portugaliei, unde nu am ajuns decât la Porto, astfel că o vizită la Lisabona este prioritară. Din Portugalia în Spania e doar un pas, iar acolo nu am ajuns decât la Barcelona (e drept, de vreo 3 ori), așadar lista include Madrid și Sevilla într-o primă fază.

Strasbourg de susÎn Franța am fost de 3 ori, în 2003 la o conferință la Grenoble, în 2006 într-un tur al Europei și în 2013 la Strasbourg (foto stânga), la Parlamentul European. La prima vizită am stat și o zi și jumătate în Paris, a doua oară cinci zile în Paris, o zi în Strasbourg și două la Nisa, dar realizez că nu am văzut mai nimic. Abia am “frunzărit” Luvrul, nu am ajuns la Versailles, nu am mers pe Valea Loirei, vreau să ajung neapărat la Mont-Saint-Michel. Oricât nu sunt eu fan al francezilor, în Franța sunt extrem de multe de văzut și oricând o escapadă acolo ar fi apreciată la maxim. Vizitele în Belgia au însemnat, în special, vizite la instituțiile europene, deci Bruxelles, plus o conferință la Antwerpen. De aceea, evident că următorul pe listă este Bruges. Vara asta e posibil să ajung pentru prima oară la Berlin, mi-e dor de infrastructura din Germania, văzute în perioadele petrecute la Munchen (unde sigur o să oprim măcar o noapte, pentru o cină la restaurantul indian din Neufahrn) de lucrurile puse în ordine, de disciplina germană.

Am fost o singură dată în Croația, dar cam pe fugă așa, nu am apucat să văd mare lucru, Dubrovnikul și împrejurimile. Și îmi pare și acum rău că nu am ajuns la Plitvice, să văd cum se formează barierele de travertin. La Bled am ajuns de mai multe ori (3 sau 4 cred), dar oricând aș petrece un week-end acolo. Și sunt un pic curios cum mai arată Belgradul, eu vizitându-l în 2002, imediat după război. Migrând către țările nordice, inima mea a rămas clar la Stockholm, deși nici Oslo nu mi-a displăcut. În plus, am restanță Danemarca, unde nu am ajuns deloc. Plus că de când cu serialul Vikings, am mai aflat câte ceva ce merită verificat în teren.

Dacă nu ați înțeles scopul acestui articol, nu vă temeți. Doar m-am jucat un pic de-a geografia. Și cum drumul e prietenul meu cel bun, aș putea continua cu astfel de povești la nesfârșit, dar știu că unii dintre voi sunteți la muncă și nu vreau să vă stric ziua.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *