#PovestileAlchimiei

#PovestileAlchimiei: Mediaș și Sibiu

07/02/2018 Comments (0) Noutati

Dorohoi și Humor în #PovestileAlchimiei

După ce ne încălzim cu Mediaș și Sibiu, #PovestileAlchimiei ajung la Dorohoi și Gura Humorului, ca să nu nedreptățim nici această parte a țării. Pentru că muzica e făcută pentru oameni, iar dacă ei nu pot ajunge la ea, noi, ca artiști, suntem inutili. Așa că să nu ne mai plângem, ci să găsim căile prin care putem ajunge la ei.

Relația mea cu Dorohoiul e precum Dr. Jekyll și Mr. Hyde. A început anevoios (și zău că nu mi-am dorit asta) și s-a sfârșit în glorie, cu câțiva fani înrăiți ai muzicii mele, unii mai tineri, alții mai…maturi. Cât de în glorie? Suficient cât să avem un concert sold out la Dorohoi cu mai bine de trei săptămâni înainte de a ajunge eu acolo. Poftim? Exact așa. Ce, voiați să fie ca în București, când se hotărăsc oamenii pe loc dacă vin la concert au ba? Pofta-n cui, nenică, vrei concert, vino sâmbătă, la Humor, că la Dorohoi s-au termenat beletele.

Și aici trebuie spus că e meritul unor oameni foarte harnici, în frunte cu Alex, care au pus pe picioare Asociația Culturală Integritas, cu care plănuiesc să facă tot felul de năzbâtii culturale – lansări de carte, spectacole, proiecte etc. Lor le dedic un nefiresc și deloc laborios Colind pentru prieteni. Nu voi fi singur, ci o voi avea ca invitată pe Antonia Botezatu, una din tinerele speranțe locale.

La Humor merg din obligație, zău. Sunt obligat să mă duc la Sorin Poclitaru și să încerc bunătățile proaspăt apărute în meniul pizzeriei La Bomba. Când îl văd vara stând în prag, îmi pare decupat din Take, Ianke și Cadâr. Nu pare musulman, nici evreu, deci probabil e Take, nu de alta, dar rimează cu Make și în plus mai am un Tache la Seven Folk, care, asemeni lui Sorin, mă enervează groaznic. De ce? Că și unul, și altul mă tot cheamă la ei, să vorbim despre folk, despre un folk mai bun, mai solid, mai organizat. Dar ce zic eu mai, că e abia februarie.

Ar merge și o ciorbă de hribi la Aldi sau o rădăuțeană made in Bucovina, că la Rădăuți nu sunt șanse să ajung să cânt. Poate mai văd ceva nou, deși nu prea știu să fi ratat ceva în zonă în atâtea drumuri. Dar sunt mulți prieteni de revăzut, de jucat cu Folky, de ce nu o tură prin Ariniș.

Ah, trebuie să și cânt la Humor, nu? Hai, fie, nu de alta, dar o parte din Alchimie vine din Bucovina, versurile fiind semnate de domnul menționat anterior. Mă duc așa, cu inima strânsă, parcă văd că iar insistă oamenii ăia din sală să cânt Jurământ la Putna, iar se ridică toți în picioare și încep să cânte, de parcă aș fi mitropolitul cu cădelnița. Și zău că mă fac piele de găină doar când mă gândesc că de atâția și atâția ani, oamenii aceia continuă să vină să mă asculte. Bine, acum vin să o asculte și pe Zoia Alecu și pe Sebastian Ionel. Sau mai mult pe ei, că la mine vin să râdă și să asculte povești. #PovestileAlchimiei.

Vă aștept, serviți, vă rog,
Dorohoi sau la Humor,
Cu muștar sau cu batog,
Lirice sau cu umor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *