Te bucuri de succesul altuia?

Chitare faimoase

22/10/2013 Comments (0) Blog

Eu si muzica rock

Am primit o provocare: sa spun de ce muzica rock e o parte importanta din viata mea si cum a inceput legatura mea cu rockul. Asta presupune un apel la istorie, pentru ca cea mai veche piesa rock de care imi amintesc este hitul celor de la OpusLive is life. Era undeva in 1985, an bun pentru rock, caci in acelasi an apare si albumul Brothers in arms al trupei mele favorite, Dire Straits. Pe care insa l-am descoperit mult mai tarziu, insa, undeva prin 1992, cand mi l-a adus pe o caseta audio fratele cel mare, devenit intre timp student. Si daca o luam cronologic, 1986 este anul suedezilor de la Europe si al lor The Final Countdown, o piesa care inca misca multimile, ba chiar la Festivalul Enescu am auzit-o in varianta Violoncelissimo. Iar in 1987, cel mai vandut single a fost Livin’ on a prayer de la Bon Jovi, dar eu l-am ascultat mult mai tarziu, prima piesa Bon Jovi fiind Blaze of Glory. E vremea primului meu spectacol live ce a inclus o trupa de rock, pe stadionul 1 mai din Slobozia (actualmente Municipal), cu Rosu si Negru si un recital de zile mari, astfel ca ma consider un mare norocos ca am avut ocazia sa il vad pe Liviu Tudan prestand live.

N-o sa o iau chiar pe ani, ca as scrie, evident, o carte. Dar tot prin 1992 descopeream si albumul celor de la YES, intitulat 90125, continand o alta piesa celebra – Owner of a lonely heart. Si am inceput sa strang, retroactiv, albumele Dire Straits – On Every Street (1991), Communique (1979)  si celelalte. De altfel, inceputul liceului inseamna legarea unei prietenii cu o gasca de prieteni toti rockeri, doar eu sfidand oarecum timpul si grupul si devenind fan Depeche Mode. Si multi ani asta parea o blasfemie pentru ei, un stigmat, de care am scapat abia cand am vazut ca foarte multi prieteni rockeri (Marcel Platon e unul din ei, o academie de rock, om cu state vechi in presa de profil) au participat la concertele Depeche Mode din Bucuresti (pe care eu, din varii motive, eu le-am ratat de fiecare data). Dar tot din liceu incep sa ascult muzica tot mai diversa, de la Rapsodia Romana a lui George Enescu la Judas Priest si al lor Painkiller.

In 1994, odata cu drumurile pe munte cu rucsacul in spate, incepe o perioada foarte folk a existentei mele, fara ca asta sa insemne absenta muzicii rock. In 1995 incep sa cant la chitara, alte vremuri, alte timpuri. Rockul isi are in continuare partea sa, vad tot mai des Compactul in concert la Slobozia (cred ca de vreo 3 ori in perioada 1995 – 1996). In toamna lui 1996 vin in Bucuresti, la facultate, iar asta imi ofera accesul la mult mai multe concerte rock ale trupelor romanesti in voga la acel moment – Iris, Timpuri Noi, Compact. In 1997, vad la Polivalenta duo-ul Robert Plant&Jimmy Page, intr-un recital ce avea sa imi schimbe imaginea trupei Led Zeppelin. De altfel, am realizat peste ani si dupa mai multe experiente (nici dupa Billy Idol nu ma omoram, dar dupa ce il vezi live si alaturi de Steve Stevens si Derek Sherinian, e boala curata) ca un concert live te apropie mult mai mult de un artist, daca respectivul are ceva de spus in muzica.

In timp, am mai vazut Whitesnake, Deff Leppard, Santana, Peter Gabriel, Sting, AC/DC, Bruce Springsteen, Roger Waters, Bon Jovi, Steve Vai, Aerosmith, Eric Clapton si inca multi altii. Rockul e mai mult decat un gen muzical pentru mine. E muzica ce se potriveste cel mai bine cu stilul meu de viata, cu ritmul meu de a trai. De obicei, de ziua mea, imi incep ziua cu AC/DC, ca sa ma electrizez, sa ma energizez. Recunosc, nu sunt foarte atasat de trupele aparute ceva mai recent, am ramas un old-school

Povestea de fata incepe cand muzica se asculta pe caseta audio, pe banda de magnetofon, pe disc vinil sau la radio. Primul meu CD dateaza din 2001. Si cand ma gandesc ca tot ce am scris e rezultatul meniului primit de la KFC, in care actorul principal este un sandwich pe nume…Rocker.  Bune si campaniile astea la ceva, iti amintesti cum te-ai atasat de niste oameni pe vremea cand Internetul era inca o legenda in Romania, iar versurile de cantece erau marfa de contrabanda (stiu oameni care au platit bani grei pentru versurile complete de la Beatles).

muzica rock

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *