Pentru ca am avut semnale pozitive ca urmare a povestilor despre sport, fie ca a fost vorba fotbal (aici, aici si aici) sau baschet, m-am gandit ca ar trebui sa mai povestim pe tema. Iar la petrecerea de lansare a Zonga de aseara, povestind cu o domnisoara foarte simpatica despre una si alta, am ajuns la handbal. Dap, sportul ala in care Romania are 4 titluri mondiale si 4 medalii olimpice (1 de argint si 3 de bronz). Si cum interlocutoarea era fosta practicanta si dezamagita ca lumea nu (mai) vorbeste despre handbal, am inceput sa depanam amintiri. Despre marii handbalisti ai Romaniei – Gheorghe Gruia, Stefan Birtalan, Vasile Stanga, Cristian Gatu. Si, slava Domnului, ca handbalul romanesc are multe povesti de spus.

Dar povestea de azi se refera la ultima medalie castigata de handbalul masculin romanesc. Se intampla in 1990, in Cehoslovacia, la Campionatele Mondiale. Imi amintesc de parca era ieri echipa Romaniei, de fapt corect ar fi spus mare parte din lotul Romaniei.

• Portar Alexandru Buligan;
• extrema stanga Costica Neagu (un oltean mic, vanjos si cu mustata),
• extrema dreapta Dumitru Berbece,
• pivot Ion Mocanu,
• coordonator de joc Alexandru Ghimes, probabil ultimul jucator roman din speta lui Cristian Gatu, capabil sa dea pase absolut geniale;
• inter dreapta Marian Dumitru,
• inter stanga un alt “mustacios” Cristi Zaharia;
• fie inter stanga, fie coordonator Maricel Voinea (inventatorul celebrului “efect Voinea”);
• “centru” pe faza de aparare Rudi Prisacaru, unul din cei mai buni aparatori la acel campionat;
• tot inter dreapta Robert Licu, de asemenea un inter tanar, dar care avea sa devina jucator de baza al nationalei.
• Antrenori Cornel Otelea (primul handbalist triplu campion mondial, prima oara la handbal in 11 si de 2 ori la handbal in 7), Stefan Orban si Barbu Alexiu, medicul echipei.

Am fost singura echipa care a batut Suedia, echipa care avea sa devina campioana mondiala (primul titlu dintr-o serie impresionanta de medalii la europene, mondiale si olimpice), printr-un gol marcat in ultima secunda de Maricel Voinea. Din pacate, youtube nu contine imagini de la acele mondiale, asa ca ramanem la informatia scrisa. Povestile sportului vor continua.

Din motive care nu tin de noi, ci de vremea de afara, deloc prietenoasa, cu parere de rau suntem nevoiti sa amanam concertul de la Pitesti programat in aceasta seara. La ora 11, era gheata pe mai bine de 30 de km din autostrada A1, ninsoarea continua sa cada si nu exista premizele ca vremea s-ar imbunatati.

Promitem sa venim la Pitesti imediat ce va fi posibil si ne cerem scuze pentru orice inconvenient creat.

Citeam la Andrei despre Dennis Rodman si mi-am adus aminte de noptile pierdute uitandu-ma la meciurile din NBA, astfel ca am scris articolul despre poreclele jucatorilor din NBA. Si totul din pasiune, necum fortat de cineva. Si cu aceeasi pasiune stiam si inca stiu echipele de fotbal ca pe apa. Luam notite la meciuri, cu jucatori, cu informatii despre ei. Azi…just google it.

Uneori ma apuca nostalgia si caut pe youtube fragmente din meciuri istorice pentru romani – fie campaniile nationalei, fie drumul Stelei spre Cupa Campionilor Europeni. Si desi sunt stelist, va asigur ca nici campania ’83 a Craiovei pana la semifinala cu Benfica nu imi e straina sau meciurile senzationale facute de Dinamo pana la semifinala CCE din 1984 contra lui Liverpool. Adica oricand va pot “recita” echipele respective, ba la Craiova chiar lotul. Si fara google!

Pentru ca atunci, desi exista pasiune si rivalitate, ea nu atinsese nici 10% din violentele gratuite de azi, de limbaj si nu numai. Tin minte cum seful mamei facea misto de mine, punandu-ma sa ii spun pe cine a batut Craiova, doar ca sa ma auda pronuntand Kaiserslautern. Sau cum ma tavaleam prin patul casei bunicilor asa cum il vazusem pe Ionel Augustin, zis Oneatza, care se arunca pe genunchi dupa ce inscria in poarta lui Hamburg. Apropo de bucurat, stiam modul fiecarui jucator de a se bucura dupa ce inscria. Hagi avea un “dans”, o “machedoneasca” de-a lui cum zicea tata. Balint lovea aerul cu pumnul in saritura. Mai peste hotare, Hugo Sanchez executa o tumba dupa fiecare gol marcat si cum marca des, devenise un brand.

Am si plans datorita fotbalului. 1986, Andrelecht – Steaua 1-0, gol fabulos marcat de Enzo Scifo (vezi clipul de mai jos), dupa un joc deloc rau facut de Steaua la Bruxelles. Atunci m-am ascuns in bucatarie, pentru ca sa nu le dau ocazia parintilor sa ma vada cu lacrimi in ochi.

In acea vreme, jucatorii erau in primul rand sportivi. Astazi, ei sunt de multe ori branduri fara suflet, mai atenti la frizuri si sa se vada numele sponsorului pe maieul de sub tricoul de joc. Si nu stiu daca asta e bine.

Exista oameni posesori de “gipane” care le folosesc – din proprie initiativa si pe propria cheltuiala – si la altceva decat la expunere pe Magheru si impresionat amatoare de senzatii tari. Iar vremea si vremurile chiar se preteaza.

Intamplator, soferul TIR-ului din imaginile de mai jos e turc. Trebuia sa ii fi cerut macar sabia lui Stefan cel Mare.

Pe domnii din imaginile de mai sus ii cheama Off Road Adventure Romania. Si au “prostul obicei” sa ajute oameni la greu.

Foto: Radu Tudoroiu

Asa cum probabil ati citit pe unul din multele site-uri care au preluat comunicatul Reprezentantei Comisiei Europene, sunt unul din cei 5 laureati ai concursului “Reporter European“. Evident ca e o mare onoare pentru mine sa fiu premiat alaturi de “oameni de meserie” ca sa zic asa, oameni care traiesc din scris, oameni pentru care jurnalismul este jobul de zi cu zi. E o confirmare a faptului ca de 1 an de zile “combat” in mod regulat pe frontul de lupta al blogosferei noastre, pare-se si cu un pic de talent, desi dupa cifrele de trafic nu s-ar spune.

Dar premiul asta e mai important pentru comunitate decat pentru mine personal. Si spun asta nu pentru ca sunt bantuit de vreo falsa modestie care m-a cuprins brusc (am spus intotdeauna ca modestia este un defect pe care eu nu il am). O spun pentru ca acest premiu e, dupa parerea mea, inca o recunoastere a capacitatii noastre, ca subdiviziune  a mass-media, de a produce continut de calitate. Sau, ca sa o citez pe doamna Ioana Avadani de la Centrul de Jurnalism Independent, o recunoastere a bloggingul ca forma recunoscuta de contributie editoriala.

Iar pe viitor, problematica europeana e o paine mare de mancat (si) pentru bloggeri, pentru ca sunt multe subiecte extrem de neclare pentru publicul larg, ce trebuie si merita explicate. O vizita la Brussels, fie ea si turistica, poate fi generatoare de continut de calitate: evenimente ce au loc acolo, interviuri cu oamenii care iau decizii ce vizeaza o intreaga Europa si cate si mai cate.

Asadar, multumesc pentru premiu, multumesc pentru incredere, multumesc Ralucai Chirculescu pentru ajutor pe partea de politici agricole, multumesc tuturor pentru felicitari  (drept sa va spun, pana sa navaleasca lumea cu aplauzele si pupaturile prin online, eu eram cam inert asa). Si n-o sa mai continui, ca nu suntem la Oscar.

Foto: Camil Stoenescu

Am mai spus si cand am anuntat urmatoarele concerte, joi, 2 februarie 2011 ne vedem la Pitesti, in Ignition Club.

Nu vin singur, ci imi iau si colegii de Folk Band Imperfect – Alex – vioara si Radu – percutie – si vom incerca sa ii rasplatim pe cei care vor infrunta frigul de afara pentru a veni la noi la concert cu 2 ore de muzica folk. Evident, fiind prima oara cand mergem in aceasta formula la Pitesti (eu am mai fost odata, la Teatru, cu Daniel Iancu si Mariana Butnaru), e mai mult decat rezonabil sa cantam piesele pe care oamenii le pot gasi pe youtube.

Deci, pentru cine nu ne cunoaste, va recomandam o cautare “Marius Matache” pe youtube. Iar bonus, va ofer si una din cele mai cunoscute piesele compuse de mine (daca nu cumva cea mai cunoscuta)

Marius Matache&Folk Band Imperfect – Colind pentru prieteni

Concertul incepe la ora 21:00. Daca veniti, trageti-ne de mana, sa ne cunoastem, suntem niste tipi sociabili.

Am povestit aici si aici ca se lasa cu mare dezbatere daca “Berea se bea pentru gust” sau nu. Ei bine, e timpul sa va povestesc cum a fost la evenimentul respectiv, ca un adevarat corespondent de razboi care am fost.

5 echipe (Sergiu Floroaia si Adrian Ciubotaru, Teo de la Deko si Adi Hadean, Grasu XXL si Alexandru Negrea, Radu Gabriel si Bobby Voicu, Florin Busuioc si Chinezu) atentau la parerea celei de a 6-a (adica Echipa Gustului) cu argumente, injurii politicoase sau cate un retevei plasat calomnios si pe sestache la rotula adversarilor cand arbitrul Bogdan Naumovici nu era atent, fiind ocupat sa soarba din bere sau sa mai ceara una.

De mare angajament a fost afirmatia echipei Ciucnitorii (Chinezu si Busu) ca berea ajuta lactatia, care a devenit unul leit-motivele dezbaterii. De altfel, echipa Ciucnitorii (foto dreapta) a fost clar cea mai intelectuala, venind inclusiv cu o poezie cu bere, dar daca n-ai cu cine, n-ai cu cine. N-am inteles insa legatura dintre bere, gust, sex oral si cainii de pe autostrada, apartinand echipei Adrian Ciubotaru – Sergiu Floroaia, dar cred ca e din cauza ca ma dusesem dupa a doua halba de Ciuc. Pare-se ca arbitrul a apreciat asta insa, ei ajungand in semifinala, unde au intalnit echipa Teo – Adi Hadean, calificata acolo pe baza voturilor publicului (ce buna ar fi metoda si la fotbal, ca am pune mana de la mana 2-3 milioane de like-uri si asa ar ajunge si Romania in semifinale). Evident, Adi Hadean s-a dopat cu o reteta de placinta pusa pe facebook chiar inaintea semifinalei, care a strans toate doamnele si domnisoarele in jurul tastaturilor, astfel ca ete asa au ajuns fara probleme in finala.

Finala a fost stransa, echipele au jucat foarte mult pe mijlocul meselor (pentru ca acolo stateau berile) si, pentru a ne confuza si mai tare, la un moment dat fiecare tabara ajunsese sa sustina argumentul celeilalte echipe. La sfarsit arbitrul Naumovici a declarat ca, desi meciul s-a terminat la egalitate, declara castigatoare echipa gustului, nu de alta dar el facuse campania si doar nu putea sa se contrazica singur.

Intrucat participam la o dezbatere cu candidati, moderatori si arbitru, peluza (foto sus) si-a facut din nou datoria, scandand in repetate randuri la adresa celor implicati, aparand totusi unele opinii conflictuale daca s-a scandat Andi Moisescu sau Tanti Basescu. Dialog-ul a avut de suferit deoarece fiind pe Connex, societatea civila nu a putut fi contactata pentru a-si putea exprima punctul de vedere. La incheierea meciului…aaa pardon, a dezbaterii, am avut aceeasi senzatie ca dupa Danemarca – Romania: s-a terminat egal, s-au calificat ei (adica echipa gustului), iar noi (bloggerii) l-am injurat pe arbitru care a tinut cu ei.

A avut loc si o reconciliere istorica între Razvan Exarhu si bloggerii prezenti la eveniment, primul ajungand la concluzia ca bloggerii nu vin neaparat pentru piscoturi, ci mult mai frecvent pentru bere, iar bloggerii la concluzia ca Razvan Exarhu nu are ceva personal cu bloggerii, ci cu rasa umana in general si doar la nivel declarativ.

In incheiere, organizatorii de la Ciuc si-au strans bagajele si au plecat, dar noi am mai ramas la o bere, ca mai aveam de dezbatut. Pentru mai multe clipuri cu dezbaterea, accesati canalul Bere Ciuc.

Ma pot lauda cu performanta de a fi batut Europa in mare parte, fie cu ocazia diverselor proiecte in care am fost implicat, prin participarea la conferinte sau pur si simplu in vacanta. Si daca pe vremuri problemele cand venea vorba de deplasari erau vizele, in epoca Internetului provocarea e sa gasesti cele mai avantajoase oferte de transport si cazare. Iar una din uneltele pe care le puteti utiliza in a va gasi hoteluri cu un raport calitate-pret mai mult decat convenabil este Cheap Hotels. Iar pentru aceasta, va voi oferi 3 simulari in aceasta privinta (cu 3 grupuri-tinta diferite), pentru a putea  observa ca functioneaza practic ca un agregator al mai multor site-uri de rezervari hoteliere, unele dintre ele foarte populare si totusi nu mereu cele mai ieftine.

Varianta 1. Sa zicem ca sunteti un cuplu tanar si foarte indragostit si vreti sa plecati intr-un week-end romantic care sa nu coste foarte mult, dar care sa ofere conditii de calitate. In acest caz, va recomand un week-end prelungit in Praga (24-28 mai), un oras fabulos, fosta capitala de imperiu, cu o arhitectura impresionanta, cu multe povesti, cu bere buna si totul la preturi convenabile.

Pentru ca nu stati multe nopti (doar 4), va recomand sa stati aproape de centru, pentru a putea sta in oras pana seara tarziu. Astfel ca mi-a placut Hotel Merkur, de 3***, la 1.4 km de centrul orasului, unde camera dubla este 55 euro/noapte. Avantajul la Cheap Hotels este ca iti arata la ce pret gasesti camera pe diferite motoare de cautare (eu foloseam de obicei Booking.com, dar vad ca exista o oferta mai buna prin LateRooms.com).

Si pentru ca e nevoie si de un avion convenabil, va intoarceti luni cu un avion pe care il puteti gasi tot pe Cheap Hotels, dar in sectiunea Cheap Airfare Search.

Varianta 2. Cea de a 2-a simulare este valabila pentru o familie cu varsta intre 30 si 40 de ani si cu un nivel de salarizare lunar de circa 1000 de euro pe luna, care vrea o vacanta de 1 saptamana pe perioada verii (2-9 iulie) pe o insula suficient de exotica, dar nu exorbitanta. Si aici va recomand Madeira, insula apartinand Portugaliei, dar situata in Atlantic intr-o  zona unde temperatura variaza intre 18 si 24 de grade tot anul. Cautarea pe Cheap Hotels ofera (prin intermediul Hotels.com) o varianta de 625 euro pentru 7 nopti la Albatroz Beach & Yacht Club, un stabiliment de 5*****, relativ aproape de aeroport (unul chiar spectaculos in Madeira, cu pista care iese in ocean).

Varianta 3. Sunteti un om de afaceri care vrea sa mearga pentru 2 zile (7-9 februarie) la bursa de flori de la Amsterdam, Olanda, pentru ca urmeaza Valentine’s Day si 1 si 8 martie. Va trebuie un hotel de 4 sau 5 stele in apropiere de FloraHolland Aalsmeer (Legmeerdijk 313), iar varianta oferita de Cheap Hotels care mi-a facut cu ochiul a fost Mercure Amsterdam Airport 4****, cu 77 euro/noapte, (prin intermediul Olotels.com), dar variante sunt si NH Musica 4**** cu 84 de euro pe noapte sau CitizenM Amsterdam City 4****, unde o camera costa 82 euro/noapte, toate cele 3 variante fiind apropiate si de bursa de flori, dar si de aeroport.

Iata 3 variante de hoteluri (pe 3 categorii de varsta, venit si motiv al calatoriei) obtinute cu ajutorul aceluiasi instrument, Cheap Hotels.

Evident, ma refer la jucatorii “aia” pe care i-am prins eu jucand, pe vremea cand urmaream, pusti fiind, meciurile din campionatul nord-american de baschet. Era pre vremea aia cand Wikipedia nu facea greva de SOPA, pentru simplul fapt ca nu exista pe atunci, iar notitele se luau nu pe iPAD, ci pe hartie.

Tin minte ca printre primele meciuri din sezonul regulat transmise de TVR (care deja transmitea All Star Game-ul din 1991) a fost un Charlotte Hornets (echipa care azi nu mai exista) contra Orlando Magic prin 1994. La primii jucau Alonzo Mourning (poreclit “Zo” de fani) si Larry Johnson, supranumit “Grandmama“. De ce? Datorita reclamei de mai jos.

Si daca tot i-am pomenit pe Charlotte Hornets, tot aici juca Muggsy Bogues, cel mai scund jucator din istoria NBA, pe care evident il chema altfel, dar nici macar Wikipedia nu stie de unde venea porecla. La jucatori de buzunar il includem si pe Anthony “Spud” Webb, celebru pentru castigarea concursului de slam-dunk in 1986, impotriva unui jucator mult mai inalt si experimentat, Dominique Wilkins, campionul en-titre al probei.

Michael “Air” Jordan a fost pentru baschet ce e iPhone-ul pentru smartphone-uri sau Hagi pentru fotbalul romanesc – toata lumea se compara cu el, toti tinerii talentati sunt “noul Michael Jordan”. “Air” l-a primit pentru piruetele in aer, cu evitari si modul cum schimba mingea dintr-o mana intr-alta pentru a evita blocajele, slam-dunk-urile spectaculoase si cate si mai cate. Dar adevarata confirmare vine din modul cum oameni ca Larry Bird, Shaquille O’Neal sau Magic Johnson vorbesc despre Michael. Urmariti “Mostenirea lui Michael Jordan“.

Si daca nu e de ajuns, incercati si Perfection Iar daca nici al doilea film nu v-a convins, va spun ca Miami Heat au retras tricoul cu nr. 23, desi Michael nu a jucat niciodata pentru echipa din Florida. Respect pentru un jucator unic!

Clyde “The Glyde” Drexler, vedeta de la Portland TrailBlazers si apoi a celor de la Houston Rockets era de asemenea un jucator foarte spectaculos si cu detenta impresionanta. Coleg de echipa cu Drexler la Houston a fost Hakeem “The Dream” Olajuwon, pivotul nascut in Nigeria, dar castigator al medaliei olimpice cu echipa SUA in 1996, dar si 2 titluri NBA cu “Rachetele”. Lui Olajuwon i s-a alaturat la Houston in 1996 si “Sir” Charles Barkley, in speranta ca va castiga un titlu NBA, dar socoteala lui nu a iesit intocmai. Nu de alta, dar tocmai revenise “Air” Jordan pe teren.

Apropos de Portland TrailBlazers, au jucat o finala NBA impotriva celor de la Bulls in 1992, iar unul din meciuri a avut loc inaintea examenului de admitere la liceu – nici nu mai stiu daca nu am dormit de emotie sau pentru ca voiam sa ma uit la meci.  Karl Malone era “The MailMan“, pentru ca era proprietarul unei firme de curierat.

Robert “The Chief” Parish a facut parte din legendara echipa a lui Bolton Celtics alaturi de Larry Bird si Kevin McHale, castigand 3 titluri NBA si jucand inca 2 finale. El avea sa mai castige un titlul si cu Chicago Bulls, pe final de cariera, in 1997, cand avea deja 43 de ani. Este detinatorul recordului de meciuri jucate in NBA, cu 1611 meciuri in 21 de sezoane. Si cand spui Larry Bird si Boston Celtics, imaginea in oglinda “Vestului” este reprezentata de Los Angeles Lakers si Earvin “Magic” Johnson este de asemenea una din legendele baschetului, porecla “Magic” provenind de la pasele de geniu pe care le dadea colegilor sai.

Daca am vorbit de pivoti, sa ii amintim pe David Robinson, supranumit si “Amiralul” deoarece a urmat cursurile Academiei Navale si Shaquille “Shaq” O’Neal, care sunt convins ca nu are nevoie de nici o prezentare, ca si Dikembe “Mount” Moutombo.

Generatiile mai mature ii stiu si pe Oscar Robertson, alias The Big O, sau Julius Erving alias Dr. J, si ei componenti ai seriei de cei mai buni 50 de jucatori de baschet din toate timpurile, ca si extrema celor de la Lakers, “Big Game James” Worthy si Isiah “Zeke” Thomas, coordonatorul lui Detroit Pistons. Mai in zilele noastre sunt Gary Payton, supranumit “The Glove”, campion in 2006 cu Miami Heat si fost jucator la Seattle SuperSonics, dar si Dennis “The Worm” Rodman, excentricul recuperator de legenda, campion atat cu Detroit Pistons, cat si cu Chicago Bulls.

Ce alte porecle ale jucatorilor din NBA mai stiti? O lista mult mai detaliata este disponibila aici, dar mie mi-a fost lene sa o studiez, am preferat sa scriu “din amintiri” .

Sursa foto

Duminica dimineata e facuta pentru somn in general. Evident, sunt si unii care nu au somn. De exemplu, bloggerii. E de ajuns sa le zici “hai la fotbal!” ca lasa paturi, neveste, amante si dau navala. Asa si ieri (n.a. duminica 29 ian), la invitatia FC Freshness, realizata de head&shoulders impreuna cu Dani Coman, portarul Rapidului. Ne-am strans la fotbal mai multi bloggeri, si mai mici, si mai friptura, plus vreo 2 care erau pilaf.

Nu pot sa nu ma laud si sa spun ca am fost excesiv de fresh(ness). Am pe tot terenul, am stat si in poarta (vezi poza din header), am coordonat si apararea (nu stiu cum se facea, dar cum urcam si eu in atac, cum luam 2-3 goluri), am aparut si in careul advers (foto dreapta, cu nr. 13), am avut si o ocazie uriasa, cu un sut fabulos de la distanta dupa ce depasisem din glezna 2 adversari, care insa a zguduit bara.

Colegii mei nu prea m-au ajutat pe faza defensiva, astfel incat la un moment dat la noi in careu era 3/4 din echipa adversa si nimeni din echipa noastra! Dar nu pot sa nu remarc finetea driblingurilor lui Mircea Mester, travaliul lui Bogdan Dascalescu sau tehnica lui Auras, clar revelatia echipei, nu doar pe parcursul meciului, ci si la interviurile de dupa meci. Din punctul de vedere al lui Bunescu, meciul a fost strans, mai ales pe la maneci si asta pentru ca si-a luat tricoul direct peste geaca.

Oricum, a fost un meci agreabil, in care buna dispozitie a fost cuvantul de ordine si desi ne-am fi dorit sa ne manifestam la fel ca echipa FC Freshness din clip, datorita frigului ce a acoperit tara noastra, noi nu am ajuns la faza de prosop.