Beth Hart

Beth Hart la București

Moschee creștinească

Musulmani, arabi, teroriști

24/06/2015 Comments (0) Blog

Final de FITS

O lume de basm - Sebastian Marcovici

E ultimul articol despre FITS 2015, Raluca trage concluziile celor 3 zile petrecute la Sibiu, mulțumind oamenilor cu care a interacționat și care au făcut din scurta vizită o experiență de neuitat.

La Festivalul de Teatru Internațional de la Sibiu ai putea sta lejer cele 10 zile și să nu te plictisești nici un pic. Poate din contră, ai reuși să nu mai ai acel stres că vrei să vezi cât mai mult, să faci cât mai multe în câteva zile. În cele trei zile de festival am povestit un pic despre ce se întâmplă prin piețele Sibiului și pe pietonală (despre care puteți citi aici), despre spectacole contemporane sau clasice și lupta dintre generații atât de vizibilă în lumea teatrului, despre cum să te îndrăgostești de fado și o analiză în oglindă a două viziuni diferite despre piesa Însemnările unui nebun. Sibiul a avut mult mai mult de oferit decât acele câteva spectacole despre care am scris însă acum, ca la final de orice decernare de premiu (căci vizita la FITS este ca un premiu pe care îl primești, atât de mult te bucuri de ea), trebuie să și mulțumesc celor care au făcut posibilă experiența.

În luna iunie să găsești un loc de cazare poate să fie demn de misiune imposibilă dacă nu te interesezi din timp. Tot orașul este blocat și chiar câțiva participanți la festival spuneau că nu sunt suficiente locuri de cazare; numărul artiștilor, al staff-ului și al voluntarilor este impresionant. Ca parte a presei venită să scrie despre festival, am avut privilegiu să stau la Hotel Continental, iar marele avantaj a fost faptul ca era exact în mijlocul acțiunii, așa că nu trebuia nicio clipă să-mi fac griji că sunt prea departe. Toți cei de la hotel sunt de o amabilitate sinceră și nici un pic forțată, de la recepție până la cameriste. Și ca un mic pont pentru femei, în cameră există o măsuță de toaletă cu o oglindă uriașă și chiar lumină caldă în baie (doamnele vor înțelege sigur despre ce vorbesc și cât de importante ne sunt oglinzile și luminile „non-neon”).

Pentru noi, cei veniți să povestim despre festival, cel mai important om al festivalului este Cristina Bazavan. Un om despre care e greu să povestești și să surprinzi ce plăcere îți face să stai de vorbă chiar și câteva minute. Este al doilea an în care mă întâlnesc cu ea și m-a primit cu aceeși căldură ca și cum ne-am fi întâlnit frecvent. Este un om extrem de profesionist, dar tot atât de sufletist. Un festival de asemenea amploare necesită o muncă titanică, iar această doamnă delicată și minionă o reușește din plin și cu succes. Primul sfat pe care îl primești când ajungi este ”Distrează-te, bucură-te de festival în primul rând„ iar acesta este și mesajul pe care l-a transmis voluntarilor. În momentul în care ne-a povestit în fugă câte mai erau de făcut în acea zi, am întrebat-o de ce nu se ajută de un voluntar iar răspunsul a venit sincer și limpede ”nu sunt voluntari destinați neapărat muncii de birou și oricum nu aș priva un voluntar de spectacolele festivalului”. Eu am trăit experiența unui voluntariat pentru un festival cultural, iar mentalitatea acolo era departe de ceea ce ne spunea Cristina. Să preferi să muncești în plus, să tragi mai tare ca să nu fii nevoit să ții un tânăr departe de experiențele pe care le oferă festivalul spune enorm de mult despre această persoană. Aș putea sta mult să povestesc despre ce înseamnă profesionalismul marca Cristina Bazavan, însă mai bine v-ați delecta cu poveștile ei, pe care le găsiți aici.

Mai sunt multe de spus despre festival. Despre fotografii care fac o muncă titanică în a alerga la fiecare eveniment al festivalului și a pune în timp real poze pe pagina oficială, la voluntarii care împânzesc orașul și toți cei care fac ca acest festival să fie al treilea în Europa. Cel mai frumos mod de a le arăta recunoștința pentru munca lor este simpla dvs prezență la festival și susținerea lor prin cumpărarea biletelor la spectacole care chiar nu sunt inaccesibile.

Până anul viitor, când va urma o nouă ediție a festivalului (10-19 iunie 2016), pun punct final seriei poveștilor despre FITS 2015, poate doar până voi ajunge să povestesc și despre Faust, una din cele mai căutate piese ale Teatrului Radu Stanca. Felicitări tuturor pentru un asemenea fenomen cum este FITS și mulțumesc că m-ați primit atât de frumos.

final FITS 2015Credit foto: Sebastian Marcovici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *