Ieri: #beertweetmeet. Azi: #AcousticBloggers

Joi 21 iulie, Coyote Cafe. BeerTweetMeet. Lume ca la balamuc, toata floarea cea vestita a online-ului romanesc. Nu ma apuc sa dau linkuri, ca dureaza o saptamana. Mahmur.Info a facut o treaba al naibii de buna, ca de obicei. Drept e ca i-a dat de lucru lu’ Chinezu, ca, in conformitate cu principiul personal, la cate beri a baut si cu cate persoane, zilele astea are de dat un follow masiv asa 😀 Apropos, Maestre Claudiu Petre, aka JustF0rFun, La multi ani, sa traiesti, ca ai un rol determinant in online! Rar mai strange cineva lumea asa ca BeerTweetMeet-urile :)))

Ca de obicei, am mai reusit sa cunosc cativa din oamenii cu care interactionam “blind” pe twitter. Si parca altfel stai de vorba cu omul. Stai de vorba e impropriu spus, ca aseara muzica era evident tare de trebuia sa racnim unii la altii, da’ asa e la distractie cu tineretu’. S-a lasat si cu karaoke, sonorizarea era praf, dar n-am rezistat sa bag un Sting. Lumea a venit, lumea a si plecat, apoi au venit altii, si altii. Ca popoarele migratoare asa :).

Astazi avem #AcousticBloggers. Examenul de maturitate al proiectului. Cand a fost cu scop nobil, ne-am descurcat bine, chiar surprinzator de bine fata de ce se asteptau unii. Astazi, lumea se asteapta deja sa ne descurcam bine. Speram sa nu le inselam asteptarile.

Spre deosebire de ieri, cand a fost bere gratis (produsul ca atare, nu trupa :P), azi e concert cu bilet. Motive? Pentru ca, spre deosebire de karaoke, cei 20 de oameni care urca pe scena repeta inainte, ba ma si suporta pe mine, care le fac capul mare, tip la ei, observatii, stres etc. Fara ca asta sa insemne ca nu am incredere in ei. Pentru ca sala de repetitie costa, iar dupa ce ca ei isi pun timpul si energia la dispozitie, ar fi culmea sa le cer si bani sa cante. Pasiunea are limite, suficient am dat eu bani din buzunar ani de zile ca sa cant. Cantatul inseamna si corzi, transport pentru Alex care vine din Ploiesti sa cantam, infrastructura (gen stativ de versuri, gen monitor de control casca si multe alte nimicuri). Inseamna domeniu, site, hosting – stiti doar, traim in online – si m-am saturat sa apelez la prieteni pentru ajutor, pentru ca si ei trebuie la randul lor sa isi castige existenta.

Stiu ca azi nu vor fi nici un sfert din cei de ieri si nu ma supar, nu ii judec, nu ii condamn. Fiecare decide in ce se implica, cum isi canalizeaza eforturile fizice si financiare. Dar in fata celor care sacrifica 15 lei pentru biletul de intrare, imi scot palaria.