polo

Un meci de polo pentru istoria sportului

Performanta in sport intr-un mic oras de provincie

07/01/2013 Comments (0) Sport

Interviuri cu marii sportivi: Andrei Iosep

Pe Andrei Iosep l-am cunoscut…pe facebook (haha!). Mi-a lasat un mesaj dupa primele articole despre polo scrise de mine, multumindu-mi pentru ele. Si asa am inceput sa vorbim, iar in seara dinainte de plecarea la Edmonton, la turneul preolimpic de calificare, s-a oprit la Garage Hall unde aveam concert si mi-a facut cadou un tricou, ca semn al apartenentei la familia mica a polo-ului romanesc. Si cum la Edmonton Andrei si colegii sai s-au calificat la Jocurile Olimpice de la Londra, m-am gandit ca le-ar fi utili si niste suporteri, asa ca am mers la 3 din meciurile lor sa ii sustin.

In cariera a jucat la Dinamo Bucuresti, AS Roma, Mataro (Spania), Havk Mladost (Croatia), Honved (Ungaria),  Latina Pallanuoto (Italia), iar actualmente joaca in Spania, la Waterpolo Navarra. A debutat in nationala in 1997, intr-un meci impotriva Ungariei, la Sopron. E stangaci, are 1,95 m, porecla sa este Calu’, e pasionat de tatuaje (are un cal tatuat pe bratul stang si cercurile olimpice, facut chiar la Londra) si de poker. E foarte activ pe facebook, postand fotografii de peste tot unde ajunge. Pagina lui de sportiv o gasiti aici.

Andrei, te apropii, vrei-nu vrei, de momentul in care trebuie sa renunti la polo-ul la cel mai inalt nivel. Cum se vad lucrurile? E greu sa renunti?

Din pacate, asa este. Cariera de sportiv la cel mai inalt nivel nu poate dura o vesnicie si vine si clipa cand va trebui sa renunti. Totusi, privind in jurul meu si vazand ca poloisti din alte tari inca mai evolueaza la cel mai inalt nivel la 39 de ani (Samir Barac capitanul campioanei olimpice a Croatiei si a lui Primorje Rijeka, etc), sper ca si eu sa mai pot evolua cativa ani la un nivel acceptabil.

Andrei Iosep

La un antrenament al nationalei, inainte de Jocurile Olimpice

Ai vrea ca acest moment sa nu vina niciodata, dar esti constient de faptul ca in curand va trebui sa renunti la sportul caruia i-ai dedicat cei mai frumosi ani din viata, dar care te-a si rasplatit enorm. Pentru moment, astept o oportunitate (ma refer la antrenorat) jucand. Am  absolvit Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport, obtinand ulterior si specialitate polo, deoarece in cadrul academiei nu aveai aceasta posibilitate. In vara aceasta chiar mi-am depus primul CV pentru postul de antrenor. Sunt mereu atent la toate oportunitatile care apar si sper ca in curand voi avea posibilitatea de a prelua o echipa de polo.

Stiu ca ai deja o oferta sa ramai la Waterpolo Navarra, ca antrenor al unei grupe de juniori (sper sa nu gresesc). Ai jucat in 4 tari in afara de Romania, se implica cluburile in etapa post-cariera a sportivilor? II stimuleaza sa urmeze scoli de antrenori, studii de genul masterului STAR MBA din SUA?

Este adevarat ca inainte de acest an competitional am primit o oferta de la clubul meu de preluare a echipei de juniori. Din pacate (tinand cont ca nu detinem un bazin propriu), orele de antrenament ale echipei de juniori se suprapun cu cele ale echipei de seniori. Prin urmare, nu am avut cum sa ma ocup de echipa de juniori a clubului la care evoluez.

Pot sa vorbesc mai mult de Spania (tinand cont de faptul ca aici am evoluat 8 ani pana in prezent). Stiu ca aici, sportivii de elita, dupa ce isi termina carierele, sunt sustinuti de programul ADO (apartine de Comitetul Olimpic Spaniol). Firmele care colaboreaza cu Comitetul Olimpic Spaniol angajeaza fostii sportivi de elita, dandu-le oportunitatea de a  obtine un loc de munca potrivit calitatilor fiecaruia, calficandu-i pe parcurs (bineinteles sportivii care cer acest lucru). Cluburile in general isi ajuta fostii jucatori exponentiali cu incorporarea acestora in staff-urile lor (oficiali, manageri, antrenori) Fiecare sportiv insa, trebuie sa se ocupe de studiile lui (Academie de sport sau scoala de antrenori) daca doreste sa antreneze de exemplu echipe de prima divizie sau echipe nationale.

Tinand cont ca urmaresc tot timpul ce se intampla in polo-ul mondial, pot spune ca admir organizarea cluburilor si federatiei din Serbia (una dintre marile puteri in polo-ul mondial) pentru deciziile luate in ultimul timp. Ei au reusit sa isi aduca inapoi majoritatea jucatorilor importanti care evoluau in strainatate, crescand foarte mult nivelul campionatului din tara vecina. Antrenori la cluburi si la nationalele de juniori au fost numiti fosti jucatori extrem de valorosi, scoliti in Italia (tara in care, dupa parerea mea, tactica este dusa pana la perfectiune), care au abandonat de curand cariera de jucator. In consiliul de experti din cadrul Federatiei din Serbia au fost de asemenea cooptati de curand 3 fosti mari jucatori (pana in 40 de ani), iar la carma reprezentativei Serbiei a fost instalat luna aceasta Dejan Savic (37 de ani), fost jucator de exceptie al nationalei sarbe si al unor echipe de top din Spania, Italia si Rusia.

In lumea polo-ului, exista un circuit Masters bine dezvoltat, dedicat jucatorilor peste 30 de ani. E util pentru polo ca vector de imagine sau e doar un mod de a nu renunta la bazin pentru unii jucatori?

Din cate am auzit, intr-adevar, sunt foarte bine organizati, daca nu ma insel la ultima editie a Mondialelor Masters de natatie  au participat aproape 10.000 de sportivi, ceea ce este fantastic.  Romania este foarte bine organizata, fiind prezenta mai tot timpul cu mai mult de 4 echipe de polo la fiecare competitie. Crede-ma ca am putea obtine rezultate si mai bune (cu toate ca se obtin medalii pe banda rulanta) daca unii dintre marii jucatorii ar reveni in bazin. Liviu Totolici, Ionut Angelescu, Dinel Stemate, Adi Cretu (mentionez doar pe cei cu care am avut placerea sa joc impreuna) sunt unii dintre marii jucatori ai Romaniei pe care nu prea ii vad la aceste competitii, deci nivelul ar putea fi si mai ridicat. Daca i-am mai adauga si pe cei care  s-au lasat anul trecut: Florin Bonca, Bogdan Rath si Sanda Petre, am putea alcatui un adevarat Dream-Team. Am mentionat aici doar jucatorii pana in 45 de ani, deoarece, daca trecem peste bariera varstei de 50 de ani, as putea mentiona fosti mari jucatori ca Dinu Popescu, Liviu Raducanu etc., care nici ei nu mai iau parte la aceste competitii. Sa ma scuze cei pe care am uitat sa ii mentionez.

Apoi, jos palaria si toata consideratia pentru cei care, nefacand acest sport la cel mai inalt nivel in trecut, aleg sa vina sa-l practice in timpul liber, optand pentru polo si nu de exemplu pentru sporturi mult mai la indemana ca fotbalul sau tenisul.

Cum i-ai vedea implicati pe fostii mari jucatori de polo in promovarea acestui sport? Avem fosti poloisti care sunt branduri sportive?

Andrei Iosep

Nationala de polo a Romaniei 2012

Dupa parerea mea, cred ca e de datoria tuturor (fosti sau actuali sportivi) de a promova acest sport deosebit. Am  ramas incantat  de exemplu la Olimpiada de la Londra sa vad ca multi din delegatia Romaniei si-au dorit sa vina la meciurile noastre. Iar cei care au reusit sa ajunga au avut numai cuvinte de lauda, nu neaparat datorita evolutiei noastre, cat despre cat de spectaculos li s-a parut sportul pe care il practicam. Deci nu ar fi o misiune imposibila, polo-ul atrage, mai ales daca este urmarit de la fata locului.

Ar fi necesara o colaborare mult mai stransa intre federatie, fosti, actuali jucatori, antrenori, pentru a gasi solutii, ma gandesc la programe de pregatire inovatoare, promovarea sportului nostru in alte orase, atragerea unor sponsori importanti. Cred ca, prin unirea tuturor fortelor, am putea spera in urmatorii 10-20 ani la obtinerea primei medalii din istoria polo-ului romanesc.

Poloisti brand-uri sportive? Deoarece sportul nostru este un sport de minoritar, fara nici o performanta notabila (ma refer la medalii mondiale sau olimpice) nici o firma nu a fost interesata pana in prezent sa foloseasca imaginea unui poloist in campaniile lor de publicitate. Daca ar fi sa mentionez, ca notorietate, tinand cont ca am jucat in multe campionate din europa cat si peste ocean, pot spune ca numele lui Vlad Hagiu este recunoscut de toata miscarea poloistica. A fost cu siguranta Hagi al polo-ului romanesc.

Stam prost la numarul de bazine, stam prost la numarul de poloisti profesionisti si numar de echipe in campionatul national, dar totusi suntem prezenti la mai toate competitiile importante, ba chiar punem probleme granzilor. Ceva nu se leaga.

E adevarat, pana acum, situatia a fost foarte grea, sa nu spun dramatica. Echipele din Bucuresti dispuneau de un singur bazin, Floreasca, si acela la nivelul anilor 60-70. Cand apareau fel si fel de probleme la el (si au fost destule), echipele erau obligate sa se antreneze la piscine de hotel sau prin parcuri, ceea ce nu era foarte normal. Usor, usor, nu cred ca ne mai putem plange. S-a inaugurat luna trecuta bazinul din Ghencea, plus, speram in curand bazinul acoperit Dinamo, cu aceste doua baze noi vom fi acoperiti bine in Bucuresti. In tara situatia pare ca se imbunatateste de asemenea. Baza olimpica de la Izvorani dispune de un bazin superb in care se pot antrena loturile nationale de juniori si seniori. Oradea are conditii excelente de pregatire prin cele doua bazine, Targu Mures cu un bazin renovat si niste oameni foarte entuziasti, la Brasov se pare ca se va inaugura cat de curand un bazin modern. Se adauga la acestea centrele de traditie din Cluj si Arad.

Andrei Iosep

La turneul preolimpic de la Edmonton, 2012

Numarul echipelor iar este o problema. Avem un campionat national cu un nivel destul de scazut cu numai 8 echipe. Sa dau un exemplu, Marea Britanie are un campionat cu 5 divizii a cate 12 echipe. Si vorbesc despre o tara care este foarte jos in ranking-ul mondial.

Cu toate ca pare paradoxal, polo-ul in Romania este un sport de traditie, care tot timpul, chiar daca nu a obtinut rezultate extraordinare (ma refer iar la medalii), s-a mentinut la un nivel foarte bun. Disciplina, respectul, modestia, pasiunea, constientizarea faptului ca fara o  munca titanica nu poti progresa si rezista la un nivel inalt, adaugate la talentul unor jucatori, sunt caracteristici care au facut ca nationala Romaniei sa fie o prezenta constanta la marile competitii organizate de Liga Europeana de Natatie si Federatia Internationala de Natatie.

Trei motive pentru copii sa se apuce de polo si pentru parinti sa isi indrepte copiii spre polo

  • Este un sport in care corpul se dezvolta armonios, se fortifica si nu este predispus la boli;
  • Indeparteaza tentatiile negative ale adolescentei si ocupa constructiv timpul, mintea si corpul;
  • Copiii dobandesc deprinderi ca disciplina, punctualitatea, spiritul de echipa, respectul, fair-play-ul;
  • Construieste echipe si intareste caractere;
  • Adversarii nu se menajeaza in apa, dar pe mal sunt prieteni pe viata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *