Golf la Pianu de Jos

Ce facem cu sporturile de echipa?

01/05/2012 Comments (1) Sport

Intoarcerea Regelui

Eram in drum spre stadion, cu fularul echipei la gat, si am plecat cu prietenii spre marele spectacol…Intoarcerea lui Hagi la nationala, dupa o pauza de 1 an (se retrasese dupa Mondialul din Franta 1998). Dar povestea incepuse cu vreo 3 ore in urma, adica in jurul orei 13:30. Sau poate cu o saptamana in urma. Urma Romania – Ungaria, dar nici unul din noi nu paruse foarte interesat sa mearga pe stadion. De fapt, noi eram in sesiunea de vara a anului 3 (iunie 1999) si nu apucasem sa  mergem la bilete. Care bilete se dadusera oricum ori pe sub mana, ori le luasera bisnitarii pe toate.

Cum noaptea invatam si ziua dormeam, m-am trezit pe la 13 si am coborat in fata caminului. Liviu si Viorel luasera cu siguranta ziarul si abia asteptam sa citesc ultimele impresii inainte de inceputul meciului, echipele probabile, dar mai ales cum se simte Hagi. Cand am inceput sa citesc articolele insa, am inceput sa tremur de emotie. Pentru ca odata Hagi intors in nationala, era clar ca puteam spera la fotbal adevarat. Pentru ca era cineva capabil sa dea o pasa de geniu, sa rupa ritmul, sa traga echipa dupa el.

Si, ca prin minune, apare un amic care avea 2 bilete de vanzare. Ma rog, de speculat e mai corect spus, pentru ca in loc de pretul oficial (20.000), el le dadea cu 120.000. De 6 ori pretul! Dar cum nebun nu e cel care cere, ci acela care da, la ora 14:00 aveam bilete la meci. De atunci si pana la ora 16:00 cand am plecat spre stadion (meciul incepea la 21:30) nu mai stiu ce s-a intamplat. Stiu ca am cantat tot drumul pana la stadion, apoi am baut o bere la chioscul nostru traditional, ne-am luat cate 4 pungi de seminte si la 5 am intrat in stadion.

Iar 4 ore si jumatate am cantat cat ne-au tinut plamanii si gaturile, am aplaudat cat ne-au tinut palmele si am asteptat infrigurati inceputul meciului. Care avea sa inceapa cum nu se poate mai bine, cu Adrian Ilie deschizand scorul in min 2. Dar ce a urmat a fost regal Gica Hagi, singurele reactii ale lui Halmai si Illes, mijlocasii centrali maghiari, fiind faulturile uneori puerile, alteori rudimentare. Dorinel a facut 2-0, suficient pentru prima victorie in fata reprezentativei maghiare. E drept, mai exista una in statistici, in 1931, dar Ungaria s-a prezentat atunci cu o echipa de amatori, si nu e fair-play sa o consideram un meci international.

Inainte de pauza, Gica s-a accidentat, unul din fundasii maghiari cazand peste el si dislocandu-i umarul drept. Zarurile insa fusesera aruncate, iar dedicarea publicului a fost totala, purtandu-i pe baieti spre victorie. Sfarsitul a gasit un stadion Steaua “in flacari”, cu tortele suporterilor sarbatorind o victorie istorica.

Am ajuns acasa epuizat, mai ales vocal. Imi era practic sa scot vreun sunet si am realizat ca examenul de marti avea si o proba orala. Nu mai conta insa. Pasiunea pentru fotbal fusese mai mare.

One Response to Intoarcerea Regelui

  1. […] meciului România – Ungaria din 1999, cu întoarcerea lui Hagi la națională (am povestit aici mai în detaliu), și așa m-am hotărât să dau de 6 ori mai mult pe un bilet la meci. Azi l-am […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *