Jurnal de concert Marius Matache&FBI in lectura autorului (1)

Jurnal de concert in lectura autorului: a cata oara...

07/07/2011 Comments (1) Noutati

Jurnal de concert Marius Matache&FBI in lectura autorului (2)

Recunosc, nu sunt unul din oamenii indragostiti de Vama Veche. Poate si pentru ca am ajuns prima oara la 30 de ani. Poate si pentru ca ma simt liber si in mijlocul Bucuresti-ului, si la Cisnadioara, si la Suceava, si in Cazanele Dunarii. Astfel ca, desi merg de fiecare data cu placere cand sunt invitat sa cant, nu pot spune ca duc dorul locului. Cand Iulian m-a invitat sa deschid sezonul de concerte din locatia “La Barba Neagra” am acceptat si am inceput sa ma gandesc “oare ce-o iesi?”.

Povesteam deunazi de concertul de la Lehliu Gara si asteptarile intrecute de un orasel din inima Baraganului. Tarziu in noapte, undeva dupa ora 1, escala la Slobozia si multe bariere asteptate la Ciulnita (aparent, desi la doar 40 km distanta, oamenii aia nu sunt la fel de harnici ca cei de la Lehiu :D) am pornit spre Vama Veche, gazda celui de-al doilea concert. Cer senin, drum liber, nici urma de ploaia care se abatuse mai devreme asupra localitatilor de pe tarmul marii, astfel ca pe la 4 soseam in ultima localitate romaneasca inainte de granita cu Bulgaria.

Am ajuns in Vama, putin dupa ora 4. Am parcat undeva langa Stuf si alaturi de cativa prieteni ne-am “indemnat” care la o bere, care la o apa plata sa vedem rasaritul. Precedenta mea experienta cu vazut rasaritul pe plaja fusese trista: prin 1996, in Navodari, l-am asteptat cu saci de dormit, izoprene, chitara, iar cu cateva secunde inaintea momentului culminant mi-a cazut capul in piept si n-am mai vazut nimic, deci FAIL. Revenind in zilele noastre, inconjurati din toate partile de indivizi apartinand speciei “cetateanul turmentat de Vama Veche“, am tot sperat noi ca remediem partea cu vazutul rasaritului. Din pacate, norii nu au avut aceeasi parere, astfel ca pe la 6 si ceva am renuntat la vazut soarele si am pornit sa cautam cazare (despre cazare si servicii in Vama Veche, un post special, separat).

Mergand spre cazare, prima supriza si inca un foarte placuta: afise cu noi pe toata strada principala din vama. Wow! Mi-as dori sa vad si in Bucuresti macar 30 de afise lipite prin centru sau prin facultati. Cealalta surpriza, nu asa de placuta, a fost ca Vama era cam goala, desi nu ploua si nu avea sa ploua pana duminica spre pranz. Ajungem in fata locatiei unde urma sa cantam si ne trezim ca se holbeaza unii la noi si care ni se pareau cunoscuti. Un afis A2 color cu Marius Matache&FBI trona in fata “La Barba Neagra“. Ne holbam si noi la afis, ca de, rar isi pune cineva poza cu mecla mea pe usa de la intrare, astfel ca vine un tip la noi (fara legatura cu barul) “Cautati pe cineva”? Noi: “nu, doar ne uitam la afis” si plecam mai departe. Dupa 5 secunde in care tipul se uita si el la afis si exclama catre prietenii lui “Baaaaaa, astia sunt aia de pe afis!”. Hai ca suntem faimosi! 🙂

Dupa ceva ore de somn, ne suna si Iulian ca ne asteapta la o cafea, o ciorbita, o maslina la Barba Neagra. Vedem si locatia de aproape si ma frec la ochi: cocheta, cu scena misto, marisoara, FOARTE CURATA!! (eu am o problema cu cei care asociaza ideea de a fi rebel cu cea de a nu te spala si din care fac un “brand de Vama Veche”!), oameni simpatici. Hmmm, sa fiu in Vama? Ne asezam cu Iulian si cu Petrica la o barfa mica, sa ne cunoastem, legaturile se fac rapid. Facem probe de sunet, se aude bine! (ceva e dubios, nici aici nu sunt probleme? la prima cantare facuta? e un club in Bucuresti unde cand de ani de zile si nu a existat ocazie sa nu injur sunetul sau sunetistul!).

La ora concertului, dupa ce iar ne-au rasfatat oamenii cu toate bunatatile (bai, e clar, parem flamanzi, prea ne indoapa toti!), ne suim pe scena, sa ne jucam un pic de incalzire, mai ales ca se facuse racoare. Terasa – cam in ton cu Vama, adica un sfert. Nu conteaza, noi incepem sa cantam, mai ales pentru oamenii aia care ne-au primit asa frumos. Si daca la inceput eram un pic ingandurat, incet-incet ma relaxez, pentru ca auzind muzica, lumea incepe sa se stranga incet-incet. Mai 2 piese ale noastre, mai un cover, mai Muraturile, mai Pistoale-pumnale, au trecut 2 ore de parca am fi jucat x si 0. Colegii de trupa in mare forma, Alex a prestat in detaliu si la chitara, Radu a cantat cu mine pana si la 10 mineri din Petrosani, e clar, toate sunt pe dos azi 🙂

Dupa 4 ani de zile, am gasit locul din Vama care imi place, care mi se potriveste si unde m-as intoarce cu mare drag: La Barba Neagra.Multumesc, Iulian, multumesc, Petrica!

P.S. Daca ajungeti in Vama, pe noi ne gasiti acolo, La Barba Neagra! 😛

 

One Response to Jurnal de concert Marius Matache&FBI in lectura autorului (2)

  1. […] povesteam ieri despre cum a decurs concertul in Vama Veche si despre atitudinea mea fata de “rebelii fara […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *