Tecuci Noiembrie

Noiembrie cu muzici

Decembrie de foc

18/11/2016 Comments (0) Noutati

Jurnal de turneu (17)

Nu mă întrebați de ce 17, dar am găsit ultimul jurnal numerotat cu 15 și unul fără număr, deci am zis că cel de azi trebuie să fie 17. Nu am mai apucat să povestesc demult despre cum a fost la concerte, așa că profitând de liniștea de seară de la Brăila, am zis să scriu câteva rânduri de jurnal despre ultimele concerte și întâmplări muzicale de care am avut parte. Pentru că au fost multe și sunt și mai multe de spus – Deltă, Lehliu, Quantic în București, Vâlcea, Tecuci.

Am fost de două ori în deltă, la Sfântu Gheorghe, în toamna aceasta, la interval de două săptămâni. Aș putea să îi spun mercenariat, pentru că am cântat în majoritate cover-uri (oriunde cânt, eu mai scap și din piesele mele, măcar una-două). Dar îmi place prea tare locul, e senzația de marginea hărții de care am mai vorbit, cerul e “cotropit” de stele, par mult mai aproape (știu că e forba de lipsa poluării luminoase din București), Dunăre și mare în același loc, liniște spartă doar de valuri. În plus, întâlnești altfel de lume, oameni care nu au auzit de tine și care, chiar dacă le cânți cu totul altceva, vor discuri cu tine și sunt dispuși să plătească pentru ele. Abia aștept vara să merg iar, cel mai probabil la tabăra organizată de Puiu Crețu. Dar vom vorbi noi și despre ea la momentul potrivit.

Cu albumul Alchimie am, ca de altfel de multe, de foarte multe ori în viața mea, de prietenii care țin aproape. Am mai cântat la Lehiu, de altfel pot spune că sunt de-al casei, dar nu doar pentru că am cântat anual acolo sau pentru că am fost primul artist din afara urbei care s-a urcat pe scena de La Partid. Poate nici pentru că mă știu chelnerii (semn că trec prea des oare?) sau că mă întreabă instantaneu dacă mănânc (au văzut că am slăbit și de-aia! sic!). Sunt de-al casei pentru că am văzut locul crescând, schimbându-se și clar în bine. De la mese și meniuri, la oameni și mâncăruri, de la public la atmosferă. Am avut parte de cel mai bun concert în cei cinci ani, am cântat majoritatea pieselor de pe album, plus cu Ovidiu, plus el cu Cristi și Alex, plus piesele de final, plus poze, ultimele două căni date, discuri, magneți. De fapt, Emil a vrut să pună umărul la acest proiect mare pentru un artist mic (da, sunt mic, nu sunt nici Nicu Alifantis, nici Mircea Baniciu, știu asta, dar vreau să fiu cândva ca ei), iar pentru asta nu știu cum să îi mulțumesc decât povestind, în stânga și în dreapta, ce loc de poveste e La Partid și ce om deosebit îl păstorește. Plus niște personaje speciale de care nu scap pe facebook sau instagram (Ileana și Ioana – sic!). Friends will be friends!

Tele – jurnal de Folk Q

Despre participarea la Folk Q din Club Quantic nu vă voi povesti prea multe, ci vă voi invita să urmăriți reportajul realizat pentru TVR împreună cu echipa emisiunii Kooperativa, ce se difuzează în fiecare sâmbătă de la ora 15:00 (TVH este în grila majorității companiilor de cablu).

jurnalParticipând la Vâlcea Unplugged am cunoscut mulți oameni care cântă din orașul respectiv și am început să mă mir de ce se întâmplă atât de puține evenimente “chitaristice” acolo. Probabil este incapabilitatea noastră ca artiști să acționăm unitar, e valabilă la nivel național, nu doar la Vâlcea. Publicul a fost numeros, dornic să cânte cu artiștii de pe scenă, experimentele nu au lipsit. M-aș bucura ca astfel de evenimente să capete constanță, e nevoie și pentru artiști, și pentru cristalizarea unui public constant. Sunt dispus la astfel de experimente în orice oraș există niște oameni dornici să colaboreze pentru a face un pic de educație. Artiștilor cu care am cântat la Vâlcea le mulțumesc că m-au primit între ei și m-au tratat cu extrem de multă prietenie.

tecuciMiercuri am fost la Tecuci, pentru un spectacol dublu alături de Cristi Corcioveanu. Eram pentru a treia oară la Tecuci, dar a fost, de departe, cel mai reușit spectacol acolo. Prima parte a fost alături de o parte din elevii lui Cristi, care au venit cu toții îmbrăcați în tricouri cu mesajul Să-ți alegi din meserii…meseria de fan! Frumoasă surpriză pentru proful de fizică, nu? (Meseria de copil e una din cele mai frumoase și mai cunoscute piese ale lui Cristi). Ne-am jucat frumos cu copiii, dacă găsești jucăria care să le atragă atenția, sunt delicioși. Nu e ușor, nu îi prinzi cu orice, dar e normal să se întâmple așa, atât timp cât sunt bombardați în permanență cu alte stiluri, alte abordări. Dacă îi vrem aproape, trebuie să muncim, să îi câștigăm, e o investiție în viitor de care poate se vor bucura doar puștii care abia azi pun mâna pe chitară, dar altfel peste 2, 5 sau 7 ani vom vorbi de folk la trecut.

Partea a doua a fost din altă zonă, cu oameni veniți special pentru concert, în care am cântat șase piese de pe Alchimie (le auzeau în premieră) și două de pe HOINAR prin Piața Matache. Plus Cristi cu piesele lui de suflet, plus câteva clasice, totul pentru o seară cu totul și cu totul specială. A fost o dovadă că acolo unde lucrurile par fără speranță, nu poți merge decât în sus, că pentru conștientizarea publicului trebuie lucrat cu fiecare persoană în parte. Început cu săli mici, cu venit în întâmpinarea oamenilor, pentru că la ce cântăm noi, muzica aia “cu multe versuri”, un spectator odată câștigat rămâne alături multă vreme, mai precis atât timp cât nu îți bați joc de el.

N-am zis nimic de Brăila, n-am zis nimic de Humor, poate într-un articol viitor, pentru că sunt multe de discutat și sunt multe de reformat. Timp nu prea este și nici nu putem cumpăra, dar reușesc unii să îl irosească în cel mai brutal mod cu putință. Vă îmbrățișez și vă mulțumesc că îmi sunteți alături, la concerte, pe drumurile patriei sau virtual (cu mesaje, telefoane sau…like&share!). Jurnal de turneu out and over.

Credit foto: Andreea Alexe

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *