Jurnal de turneu (16)

Am promis cã povestesc câte ceva despre cele 5 concerte în care am cântat la început de decembrie. Un turneu deloc ușor, nici fizic (pe de-o parte corzile vocale au fost supuse unui stres prelungit, pe de altă parte nu e ușor să bați destui km printr-o Românie fără autostrăzi), nici psihic, pentru că nu știi niciodată câți oameni vor fi la concerte, cum va fi sonorizarea, cât fum e.

Miercuri am cântat pentru prima oară la Espace Minoux. Total neamplificat, cu un playlist ghiduș, cu multe povești, cu vin fiert cu fructe și scorțișoară (pentru public), ceaiuri parfumate, tarte cu zacuscă de mai multe feluri (trufe, morun, ciuperci), pâine de casă adusă de la Făgăraș, dar și o tartă cu spumă de iaurt, căpșuni și migdale la care am visat tot concertul (nu am mâncat înainte de sfârșitul concertului). Nu, la Minoux (a nu se confunda cu Mignon) nu se fumează decât sus, la fumoar. La Minoux nu se ajunge prea devreme (ideal e să veniți la 19:30, cel târziu 19:45), dar nici nu m-aș risca să vin dupa 20:00. Pierdeți deliciile de mai sus și puteți rămâne pe-afară, pentru că se închide soneria. Ce vă pot spune în acest moment este că ne vom  revedea în acest loc și anul viitor.

La Taifas, în Brașov m-am bucurat tare mult că, față de alte dăți, nu a fost decât puțin fum. Mi-aș dori să înțeleagă tot mai mulți oameni care vin la concerte în baruri sau restaurante că orice țigară în plus, pentru mine, cel de pe scenă, e ca un bold înfipt în gât. Mă bucur că există un nucleu de prieteni care vin la concerte acolo în Brașov, înseamnă un oraș câștigat pentru mine. La fel și la Zlatna (foto dreapta – credit foto: Horia Fleșer), m-am bucurat să văd atât prieteni cunoscuți anul trecut, dar și fețe noi, la primul contact cu muzica mea. E un semn că efortul meu de a construi cărămidă cu cărămidă, om cu om, nu e în zadar.

Despre Mediaș n-ar fi prea multe de spus, nu de alta, dar m-am cam săturat de oameni prea impresionați de cuvinte și mai puțin de fapte.  Oricât de mult aș scrie sau aș spune, prefer să fac. O să repet ce am scris și pe facebook în noaptea de sâmbătă. Mă întreabă multă lume ce îmi place la Mediaș, de ce merg așa des acolo, de ce am atâtea proiecte cu oameni din Mediaș. În mod cert, nu e vorba de biserica fortificată sau de zidurile cetății, deși ele există, sunt așa faine că am făcut turul ghidat de vreo 4-5 ori. În mod cert, e vorba de oamenii de acolo, mai ales de unii în mod special. De la discuția dintre Vlad și Feri de a aduce bloggeri la Mediaș pentru a promova infrastructura turistică de aici s-au născut alte proiecte și alte colaborări, cum ar fi Porc Bun, prezentarea ținută vineri la Școala Națională de Gaz sau participarea la festivalul de folk. Și îmi doresc din tot sufletul ca drumurile și colaborările cu Mediașul să continue.

Duminică eram rupt, dar am promis ceva unor oameni pe care îi apreciez foarte tare și care au fost tare drăguți cu mine ori de câte ori a fost ocazia. De aceea, am tras de mine și pe la 5:30 seara colindam la împodobirea bradului la Teatrul Masca. Un final perfect pentru cinci zile de muncă în câmpul muzicii. Anul muzical 2014 se încheie duminică, la Teatrul Mignon, cu România noastră vs. România lor.