Luptă Simona

Luptă pentru viață

Gurdjieff

Ansamblul Gurdjieff la București

13/02/2015 Comments (3) Blog

Karl

Karl Donert e, pe scurt, un englez originar din Londra, care de mai bine de 20 de ani s-a mutat în Liverpool, fan West Ham United și geograf. Dar pe Karl e foarte greu să îl caracterizezi atât de sumar. Bine-bine, veți spune, dar de ce ne interesează pe noi acest domn? Simplu, e unul din oamenii care mi-au influențat mie existența în mod decisiv. Parcă mai venim de-acasă, nu?

Karl Donert

La Cheltenham, in martie 2001. Ca tot se poarta barbile in perioada asta.

E mereu pe drumuri, când lucrezi cu Karl vei primi azi un mail cu “greetings from sunny Greece”, iar peste trei zile “with love from Paris”, iar asta cu doar câteva zile de întâlnirea voastră din Salzburg, unde Karl lucrează de câțiva ani, după ce s-a pensionat de la Liverpool Hope University. E un tip extrem de ambițios, care a luptat pentru tot ce a realizat în cei 62 de ani de existență. Nu cred că există multe țări pe glob unde să nu cunoască pe cineva, fie că vorbim de Malta, Noua Zeelandă, Mongolia sau Argentina.

Prima întâlnire cu Karl a fost cred prin februarie sau martie 1998. Venise la București pentru un proiect TEMPUS și trebuia să facem împreună un pliant despre proiectul respectiv. Mă rog, eu eram doar consultantul pe limba română, el făcea și concept, și design. Cu acea ocazie am văzut pentru prima oară Corel Draw și am mâncat, în premieră, After Eight, două lucruri care îmi sunt și azi extrem de dragi. E clar că a fost o chimie aparte între noi (poate și pentru că, la origini, Karl a avut, ca subiect secundar, chimia), iar acest lucru se va demonstra în timp.

Peste un an și jumătate, în septembrie 1999, ne reîntâlneam la Linz, în prima mea deplasare în străinătate. După ce l-am disperat vreo 3 zile cu  “Sir” și “Mr. Donert”, m-a luat deoparte și mi-a explicat că el e Karl doar, că Sir e doar rectorul la ei în universitate, în rest, să îi spun pe nume. O lecție utilă, câțiva ani mai târziu am procedat la fel cu studenții cu care am interacționat. N-a fost singura lecție primită de la el, deschiderea spre cunoaștere, pasiunea de a călători, toleranța față de alte culturi și multe altele sunt elemente care m-au făcut să văd lumea în care trăiesc cu totul diferit. Admirația mea față de britanici i se datorează în mare măsură.

Karl Salzburg

Castelul din Salzburg, eu cu plete, martie 2002

Din 1998 și până azi, am pierdut șirul întâlnirilor și numărul proiectelor în care am colaborat. Au rămas memorabile serile dintr-un Irish Pub din Salzburg, pe malul Salzach-ului și cu muzică live, baia în mare noaptea, în Halkidiki, diminețile la piscină din Madeira, plimbarea prin Cheile Tișiței și vinul bun de la Casa Tisaru din Lepșa, project meeting-ul ținut pe un ponton în Delta Dunării. A mea apariție-surpriză de la workshop-ul organizat în decembrie 2000 de Biroul TEMPUS UK (unde nu avea nici cea mai vagă idee că voi apărea) sau cina festivă a conferinței EuroGEO din sala de trofee a celor de la FC Liverpool. Tempus, Herodot (3 proiecte cu acest nume), EuroGEO, e-News și mai  nou GEOSKills+ (proiect pe al cărui blog scriu) sunt doar câteva din proiectele în care am colaborat.

Karl eu Salzburg

Salzburg, Irish Pub. In stanga e Michael, gazda noastra. Cheers, mates!

Și dacă toate cele de mai sus par chestii legate de activitatea noastră în mediul universitar, trebuie să vă spun că relația este mai profundă decât o simplă relație de colaborare. Karl și Nicole (soția lui, franțuzoaică) au fost la mine la nuntă (au fost 10 străini – 4 englezi, 2 austrieci, 2 greci și 2 americani), l-am cunoscut și întâlnit de mai multe ori pe Greg, fiul lor. Ca să vă dau un exemplu elocvent, e unul din puținii oameni care se poate lăuda că a băut multe beri cu mine (foto stânga). Știu, astfel de oameni sunt foarte rari!

Karl Coloseum

La Roma, in 2005, cu Karl si Przemek. Tocmai imi cumparasem trepied si acum il si foloseam. Doamne, ce slab eram!

Pot spune fără emoții că e un prieten și un fan al României. Prima vizită aici a fost în 1994, la prima ediție a colocviului geografic româno-britanic. Și de atunci a fost de foarte multe ori (cred că în perioada 1999 – 2003 a venit și de 4-5 ori pe an aici), cred că a vizitat mai multe locuri din România decât mulți români. Anul trecut, când a venit în România pentru o întâlnire într-un alt proiect, a rămas o seară în București și l-am dus să vadă cum mai arată Facultatea de Geografie. Nu s-au schimbat prea multe, dar am descoperit câteva panouri cu poze de la prima sa vizită din 1994. Și nu vă pot spune cât de emoționat a fost Karl să le revadă după 20 de ani.

Acum exact o săptămână a fost ziua lui de naștere și, spre rușinea mea, am uitat să îi spun La mulți ani!. Nu știu dacă tradus cu Google Translate acest articol are sens pentru el, dar dacă vreți să mulțumiți oamenilor care înseamnă ceva pentru voi, nu vă blocați în detalii. La mulți ani, Karl!

3 Responses to Karl

  1. […] vadă meciul România – Franța și să facă galerie naționalei noastre se numără și Karl Donert și fiul său, Greg. După ce am luat biletele pentru Londra, într-o convorbire pe Skype […]

  2. Diana Prodan says:

    Ce mica e lumea!! Stiam despre legaturile lui Karl cu Romania dar nu ma asteptam sa regasesc un articol despre Karl in limba romana. L-am cunoscut personal in februarie 2016, fiind implicati in acelasi proiect Erasmus si a devenit rapid un etalon! Zilele acestea Karl trece prin momente teribile. Nicole a plecat intr-o alta lume, brutal, neasteptat, dureros… Am cunoscut-o recent si mi-a ramas in minte “nebunia” ei dulce de frantuzoaica naturalizata in UK, naturaletea si farmecul relatiei cu Karl – veseli, romantici, dependenti unul de altul chiar si acum…

  3. Make says:

    @Diana Stiu de moartea lui Nicole, m-a intors pe dos cand m-a sunat Karl. Din pacate, asta e viata.
    Karl e un mare prieten al Romaniei, oricat de sablonard ar suna. Si un om de a carui prietenie sunt tare mandru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *