Culori Masca

România în culori

Bernhoft

Bernhoft

20/06/2017 Comments (0) Blog

Kings of Leon (cronică)

Indiferent că sunt fan sau nu al unui artist sau al unei trupe, încerc să văd cât mai multe concerte live (nu atât de multe pe câte mi-aș dori, că nu am suficient timp). Astfel că invitația UniCredit de a vedea concertul Kings of Leon la București a fost apreciată corespunzător și pe la 18:00 eram deja pe stadion. Am prins și un pic din recitalul băieților de la Golan, dar nu e genul meu de muzică. 

Recunosc, am mers mai curios să o văd pe LP decât pe Kings of Leon, o fată care îmi place tare mult ca voce, ca sound, ca atitudine. Din ce am văzut pe Arena Națională din București, trebuie să recunosc că mi-ar plăcea să o văd în spații…mai mici. Știu că fiind opening act nu putea să aibă un show mai complex, dar nici pe YouTube nu am văzut vreo producție mai complicată. Mi se pare că pentru muzica ei, unde versurile sunt foarte importante, contactul cu publicul trebuie să fie mai intim, mai intens. Oricum, nu cred că am văzut prea des un artist în deschidere cu așa priză la public ca LP, cel mai bun semn că publicul român o cunoaște bine și i-a apreciat actul artistic. 

Mă gândeam că unele din piesele mele se termină cam brusc (vezi Dali), dar la LP e aproape o regulă. Deci sunt măcar la fel de normal ca Laura Pergolizzi (asta în caz că nu știați de unde vine LP). Concluzie: LP e de văzut și de revăzut, nu e artist de-o vară, ci de long term relationship.

Recitalul băieților de la Kings of Leon a început cu adevărat la Sex on fire, până în acel moment recunosc că nu mi-a atras nimic atenția. Nu mă înțelegeți greșit, oamenii au cântat ceas toată seara, dar primele piese au fost, din punctul meu de vedere, corecte și atât. La Sex on fire a explodat stadionul, evident, că de, știa lumea piesa, băieții i-au pus la treabă, să cânte cu ei, ce mai, la analiză matematică îi spunea (cred) punct de inflexiune. Apoi două piese acustice – the runner și Comeback story – și migrație către country. Pentru că poți să scoți Kings of Leon din Nashville, dar nu poți să scoți Nashville din Kings of Leon. Și trebuie să recunosc că partea acustică a concertului de la București a fost printre preferatele mele. Nu de alta, dar folkul și country-ul sunt frați buni sau măcar verișori după mama chitară acustică.

Revelația concertului a fost piesa Walls, o mai ascultasem cu o săptămână înainte la Radio Seven și mi-a plăcut, mi-a amintit atunci de Cat Stevens, iar live-ul mi-a explicat de ce turneul se numește Walls. Și zic să o ascultați și voi, în premieră sau nu.

După Walls am avut așa un nod în gât la Find me (Claudiu, m-am gândit la tine…), că de, așa e modelul, mai dă rateuri (4 timpi – 2 atrii, 2 ventricule, versiune 1977). Evident, următorul maxim al concertului a fost la Use somebody, chiar dacă publicul a reacționat corespunzător și la Reverend, Pyro, Crawl, Notion sau Radioactive. Per ansamblu, băieții au comunicat relativ puțin cu publicul (de fapt, doar Caleb a făcut-o), și-au văzut disciplinați de treabă, iar când au terminat, au plecat. Cred că mi-ar plăcea foarte tare un concert acustic cu ei, poate chiar în fieful din Nashville. Per ansamblu, un concert corect, băieții și-au făcut treaba corespunzător, sunt convins că nimeni din cei care au fost la concert nu au motive să fie dezamăgiți de prestația artiștilor. Nici măcar cei care, asemeni mie, nu sunt fani înrăiți Kings of Leon. Nu comentez organizarea, pentru că stând la fotolii, totul a fost ok, dar înțeleg că au fost destule disfuncționalități la gazon.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *