Alchimie coperta lansare azi plouă Londra ales

1 an de Alchimie

9 ani ForeverFolk 19 iunie

Concerte în mai și iunie

23/05/2017 Comments (0) Noutati

La Tecuci, cu trenul

Am vrut să fiu excentric și am plecat la Tecuci cu trenul. Pregătit temeinic, luat laptop, luat baterie externă încărcată la maxim (cine știe dacă ai noroc de priză în tren), înarmat cu răbdare și dus cu o oră și jumătate înainte în gară, ca să iau bilet (știam că e haos cu studenții care au gratuit și era vineri).

Am scăpat rapid și m-am aciuat în McDonald’s care, pentru mine, reprezintă o oază de curățenie în mijlocul unei insule de murdar. Am luat un meniu și am început să observ oamenii din jur, iar prima poveste a fost a puștoaicei cu păr lung și creț care plângea de mama focului, vorbind la telefon și lipită de priză (probabil rămăsese pe datorie). Vorba Andreei, ehe, câte povești de dragoste și câte drame a văzut Gara de Nord, mai multe ca ofițerul Stării Civile.

Anunțul cu oferta de înghețată a fost onorat rapid, Monica pleca la un festival de comedie la Brașov și a primit premiul, cu tot cu bonus (o baterie externă mică, primită de la Bitdefender anul trecut – să îi fie de ajutor, poate nu are priză). Claudia mi-a amintit de piesa lui Liviu, de altfel una din favoritele mele de la Liviu.

În vagon, arhiplin. Unii nu aveau loc, dar s-au așezat pe ale altora, nici un cfr-ist să dea o informație sau o mână de ajutor. Măcar avem prize. E și o idee de climatizare, dar dată la minim, să nu răcim. Îmi imaginez că la clasa a 2-a e jale și omor. Întreprinzători particulari din 3 în 3 minute, vând cărți, reviste, băuturi, tot ce îți trece prin cap.

Trenul e o scenă, iar prima reprezentație a fost a doamnei cu băiatul IT-ist a cărui viață am aflat-o fie că am vrut, fie că nu, povestită vecinului său, cu soția suferind de tiroidă. Și uite așa realizezi că pentru acești oameni un drum cu trenul e un eveniment social (cam cum erau înmormântările la Hortensia Papadad-Bengescu). Asta e una din cauzele majore pentru care avem scindarea societății: bătrânii, odată ieșiți la pensie, sunt practic condamnați la a nu face nimic, îi considerăm inutili, nu își permit să călătorească, așa cum vedem că fac cei din occident. Dar ne mirăm că profită de acest fapt unele televiziuni, care doar…îi bagă în seamă. Revenind, în tren au urmat povești cu gemuri, rețetele de slăbit (o știți pe-aia cu tărâțe??) și câte și mai câte, norocul meu că drumul până la Tecuci ține doar 4 ore. De fapt, m-am apucat de făcut un afiș și de scris ceva, ca să fiu util patriei.

TecuciCum a fost la Folk Minor Fest puteți citi pe ForeverFolk, unde am scris cronica festivalului pentru care am mers la Tecuci. Un oraș care nu contenește să mă surprindă prin ambiția cu care susține folkul (evident, principalul vinovat este Cristi Corcioveanu). Dar poza din stânga descrie perfect atmosfera de acolo, fără doar și poate.

Dacă trenurile nu ar face o veșnicie, dacă am călători în condiții cât de cât civilizate, dacă oamenii care lucrează la CFR și-ar da un pic interesul și nu ar merge pe ideea “la ce bani primesc, de ce să fac mai mult”, călătoria cu trenul ar fi mult mai atractivă. Eu, unul, aș prefera-o mașinii, pentru că aș putea să lucrez, nu aș fi atât de obosit din cauza condusului. Dar, așa cum nu avem autostrăzi, cum metroul din Drumul Taberei e doar o legendă (toată lumea vorbește de el, dar nimeni nu l-a văzut), așa și călătoria civilizată cu trenul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *