Onești e unul din orașele care mi-au demonstrat că se poate, că nu sunt nebun când lupt pentru ce cânt, pentru spectacole și nu concerte, în săli corespunzătoare, nu în pivnițe insalubre. Să încep cu sala cinematografului Capitol, una cu o acustică excelentă, iar această cale îi mulțumesc domnului Lupancu pentru sonorizarea de calitate asigurată. În plus, sala emană căldură, iar când e și plină pare o imensă sufragerie plină de prieteni.
Și așa ajungem la publicul din Onești, pentru care cuvântul de ordine ieri a fost surpriză. Și nu au fost puțini care au recunoscut că s-au hotărât cu greu să vină la spectacol, așteptându-se la cu totul altceva decât ce au primit. Pare-se că dinamismul meu și al lui Sorin nu cadrează cu imaginea mai curând statică pe care oamenii o au despre un spectacol de folk și poezie. Au fost și comentarii care au spus că “Nu seamănă cu Flacăra și spiritul cenaclului!”, iar pe autorii lor îi asigur că mă bucur că nu seamănă și nu pentru că aș nega valoarea adăugată produsă de Flacăra. Pur și simplu, ce ne propunem noi să realizăm pe scenă e total diferit, vremurile sunt diferite, paradigmele muzicii folk s-au mai schimbat. În plus, nu dorim să ținem loc de Flacăra, noi ne dorim să fim Matache și Poclitaru.
Pe de altă parte, spectacolul de la Onesti a fost o lecție că SE POATE și cu FOLK, dar pentru asta cineva trebuie să se lupte. Și chiar dacă mă repet, aici trebuie să îi mulțumesc din suflet Monicăi Sibișteanu, care pentru reușita acestui spectacol n-a dormit decât foarte puțin între 27 octombrie (momentul despărțirii după Festivalul Toamnă la Voroneț) și data spectacolului. În schimb s-a agitat foarte mult și a făcut o mică revoluție în Onești, convingând și alți oameni să i se alăture în efortul colectiv de a realiza un spectacol deosebit. Și pentru asta le mulțumesc tuturor celor din echipa Asociației Onestin, părintelui Florin Smarandi, Gerry, Bianca, Laurențiu și toți ceilalți. Îi mulțumim și domnului primar atât pentru ajutor, cât și pentru simțul umorului. Omul se gândește să mai facă astfel de spectacole, semn că i-a plăcut ce a văzut. De ce nu se pot face astfel de seri și în alte orașe? Dacă la Fălticeni s-a făcut festival, dacă la Lugoj se strâng minim 100 de oameni la fiecare concert, de ce nu se întâmplă astfel și în alte orașe? Folkul poate fi amuzant, să facă oamenii să zâmbească și poate umple sălile.
Concluzia? E cea din titlu: Mulțumim din toată inima, Onești!
Credit Foto: Stefan Neagu
Pe 7 decembrie ne vedem la Mizil, la festivalul In Memoriam Tatiana Stepa și orașul HOINAR cu nr. 23.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
