Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita

Acest post nu trebuia scris niciodata. Nu traiesc din muzica, nu depind de banii din muzica, dar e trist cand unii cred ca daca nu spui “fara atat nu ma urc pe scena” esti fraier. Astfel ca din cand in cand e nevoie sa le dovedesti contrariul. Iata cateva experiente triste din cei 6 ani de cariera muzicala semi-profesionista a mea.

• Esti Institutia X, organizezi un festival si ma rogi sa vin sa cant fara bani, desi ai in spectacol inca 5 artisti despre care eu stiu sigur ca nu vin degeaba; don’t get me wrong, nu am pretentii sa iau aceeasi suma cu ceilalti invitati, cel mai probabil ei sunt mai cunoscuti ca mine deci e normal, dar daca se canta “pe bani”, am pretentia sa fiu platit;
• Esti organizatia Y, organizezi un eveniment si ma rogi sa vin sa cant fara bani, ca nu ai buget. S-ar putea sa o fac, dar daca la evenimentul urmator pe care il organizezi si ai buget il chemi pe “cutare, ca e nume”, poti sa uiti ca ma cunosti. O mana spala pe alta si amandoua obrazul. La tine nu e cazul, ca n-ai.
• Daca esti Dl. Z si organizezi un concert caritabil cu mine fara sa ma intrebi inainte, that is so wrong. Mizezi pe sentimentele mele ca voi accepta pentru ca e vorba de niste oameni care au nevoie si asta e imoral, ilegal si e posibil sa si ingrase.
• Daca esti Clubu’ Oltencelor Fierbinti si ma chemi sa cant “pe bilete” (artistul primeste contravaloarea biletelor), iar tu nu ai decenta sa postezi un afis cu concertul la intrarea in club, a doua oara mai cant la tine in club doar cand imi intra banii in cont si ma suna banca sa imi spuna ca nu mai incap.

Pe cand scriam postul asta, Chinezu a publicat si el experientele lui cu agentiile de publicitate. Se pare ca nu e vorba de bransa, ci doar de oameni.