Steaua Baschet Kazan

Baschet european

victorie

Prima victorie. Hai la sală!

19/10/2015 Comments (2) Sport

Oamenii mondialului de rugby

Oamenii mondialului nu trebuiau să fie făcuți faimoși, aș fi vrut să îi păstrez doar în suflet, alături de momentele extraordinare de la Londra. Dar m-a zgândărit un pic articolul Andreei, vorbește cu căldură de oamenii întâlniți și de atmosfera senzațională încât n-am putut să mă abțin, astfel că…iată-i. Și m-am gândit că poate așa unii vor înțelege mai bine lumea acestui sport, un pic (mai mult) diferită de cea cu care românii sunt mult mai obișnuiți când vine vorba de sport și sportivi.

Dan CarterDan Carter e unul din oamenii care inspiră în rugby, este recordmanul punctelor marcate în acest sport și mai are ocazia să îmbunătățească această performanță. La meciul cu Namibia a fost menajat și alături de câțiva colegi a luat loc în tribună, iar la pauză a semnat cuminte autografe și a făcut poze cu fanii care s-au îmbulzit pentru o amintire. Recunosc, am fost mai timid și nu m-am înghesuit să mă pozez, dar i-am făcut o poză de la distanță. L-am nominalizat pentru că rugbyul va crește ca imagine dacă oamenii ajung să se apropie (la figurat, dar și la propriu) de cei care îl practică și mai ales de cei mai reprezentativi dintre ei.

Când a venit propunerea celor de la Bere Stejar să facem concursul pentru a alege câțiva suporteri care să meargă la Londra pentru meciul cu Irlanda, nici eu, nici Cristi nu am stat pe gânduri. Inițial 4, în final 6 oameni au avut ocazia să fie parte dintr-un eveniment unic, cum este o astfel de competiție globală. Unde mai pui că au fost de față la recordul de audiență al competiției, alături de cei peste 89,000 de spectatori, pe un stadion de 5 stele (Wembley) unde s-au jucat doar două meciuri și au avut privilegiul unei întâlniri cu jucătorii naționalei chiar în cantonamentul lor din sudul Londrei. Chiar cred că celor șase câștigători o astfel de experiență le-a deschis niște orizonturi nebănuite!

Dragostea din teiAm ajuns la Wembley foarte devreme și i-am găsit la baza stadionului, repetând ceva ce părea cunoscut. Era Dragostea din teipartea instrumentală era foarte ok cântată pe cele 3 ukulele, aveau textul în față, dar pronuntia era cel puțin amuzantă. Am strigat “La loc comanda!” și le-am făcut un training de cântat în limba română, astfel că unul dintre ei m-a înregistrat pe iPhone ca să aibă referința pentru repetițiile viitoare.

Am plecat de la stadion către Picadilly Circus, cu gândul să mâncăm ceva bun în ultima seară petrecută în Londra. Pe drumul spre stație, eram doi români într-o mare de irlandezi, dar nici un moment nu m-am simțit stingher măcar, că de teamă chiar nu se punea problema. Pentru că toți cei din jur ne priveau cu simpatie, ba chiar câțiva au venit să ne strângă mâna.

În metrou, vizavi de noi, un irlandez și puștiul său, amândoi ușor roșcați, tatăl cu barbă, cel mic cu strungăreață și pistrui. La un moment dat, cel mic îi spune șoptit tatălui că noi suntem în galben, deci ținem cu România. Îl întreb dacă i-a plăcut meciul, răspunde sfios “Da!” și începem să povestim. Veniseră cu o zi înainte, iar acum plecau direct la aeroport, pentru că cel mic trebuia să fie a doua zi la școală.

Rugby Galerie89.267 a fost recordul de audiență al competiției și sunt mândru că am fost de față la înregistrarea lui, pe stadionul Wembley, la meciul România – Irlanda. Știu, meritul le revine în special irlandezilor, dar eu voi mereu extrem de mândru că am fost printre acei aproape 90.000 de oameni, pe un stadion de 5 stele.

Cristi, Horia, Dan și restul băieților din Club 16. Când v-am văzut în tribune la România – Canada, iar eu eram departe, în fața televizorului, îmi venea să plâng de ciudă că nu sunt acolo, să ne luăm după umeri și să cântăm Deșteaptă-te, române!, să strigăm Stejarii!. Poate n-am fost noi cei mai numeroși suporteri de la mondial, dar cu siguranță am fost printre cei mai inimoși. Altfel nu îmi explic manifestările de simpatie din partea partenerilor de întrecere. Când ne-am revăzut la aeroport, la sosirea băiețiilor, parcă trecuse o veșnicie, așa pasional ne-am îmbrățișat. Domnilor, sunt onorat să fac parte din Club 16 alături de voi!

I-am lăsat la urmă, deși ei sunt principalii vinovați pentru această experiență, pe oamenii care ne-au adus pe tărâm britanic. Pe Mihai Macovei, pe Florin Vlaicu, pe Dani Carpo, pe toți cei care au reușit mai mult decât o participare la încă o ediție de cupă mondială. Dincolo de impresia bună lăsată la Londra, ce mi se pare cu adevărat important este că lumea a vorbit despre rugby. Și nu doar cei care au o legătură cu acest sport sau pasionați de sport în general, ci și cei care au descoperit altfel de sportivi. Unii care își respectă adversarul, care se dăruiesc total, care nu simulează, pentru care echipa înseamnă totul. Iar aceste lucruri le-au adus respectul publicului din tribune și de acasă. Sportivi care cer scuze arbitrului că l-au determinat să îi elimine (Johan van Heerden), sportivi care marchează un eseu cu un deget rupt (ce final de carieră mai frumos pentru Ovidiu Tonița decât un eseu în meciul cu Irlanda la cea de a 5-a cupă mondială din carieră!), sportivi care nu uită că joacă pentru public.

Nimeni din naționala de rugby nu a făcut vreodată mișto de spectatori (și nici de jurnaliști). Au prostul obicei să aplaude tribunele înainte să plece la vestiar. Bogdan Th. Olteanu

Nici nu vă imaginați ce înseamnă o astfel de experiență pentru un pasionat al sportului ca mine. Mi s-a confirmat încă o dată faptul că englezii știu să organizeze o competiție de acest nivel și le iese al naibii de bine. Iar dacă nu mă credeți că rugby înseamnă mai mult de 30 de tipi într-o luptă surdă, haideți pe stadion. Luați-vă iubita, copilul, nu vă fie teamă, nu există nici un risc. Veniți fără mașină, stăm la o bere și povestim.

2 Responses to Oamenii mondialului de rugby

  1. vali crintea says:

    am savurat prezentarea aceasta a ta pentru ca m-a facut sa retraiesc emotiile acelui meci cu Irlanda, vazut pe viu pe Wembley, !

  2. Make says:

    @Vali te cre, si eu cand cautam poze pentru articol am simtit la fel 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *