Orgolii – toți le avem, mai mari sau mai mici, fie că o recunoaștem sau nu, fie că le conștientizăm sau nu. Până unde mergem cu manifestarea lor? Ce ne determină totuși să trecem peste ele? Înainte de a vă face o impresie, citiți, vă rog, articolul până la sfârșit.
Eu sunt un tip mai tembel din fire, nu prea mă sperie sau impresionează vedetele și funcțiile și în general nu prea mă abțin de la discuții și întrebări incomode, mai ales când e vorba de chestii profesionale. Pot spune că pe termen scurt am pierdut mai mereu datorită felului meu direct, sincer, nu îmi pasă. Cine se uită la formă, fără fond, e problema lui.
De ce aș fi scris eu despre un concert Florin Săsărman – Vali Șerban? De ce mi-aș fi petrecut două ore din viață scriind despre ceva ce nu are legătură directă cu mine? Vali Șerban a avut grijă să mă taie de pe lista festivalului de la Alba Iulia imediat ce Consiliul Județean Alba nu s-a mai ocupat de organizare. Iar asta în ciuda anilor de muncă voluntară prestată de mine pentru Ziua de Mâine. Florin Săsărman nu a considerat că am valoare sau nu mă potrivesc cu publicul de folk din Bistrița pentru a cânta în cadrul festivalului pe care îl organizează (și o face foarte bine cred, el fiind cel care se ocupă de toate aspectele acestuia), deși am contribuit și acolo de câteva ori cu articole pe ForeverFolk. Suficiente argumente să stau cu coada pe sus și să zic “așa le trebuie!”, nu?
Sorin organizează concerte din 2009, din 2014 la casa de cultură din Humor. A adus mai bine de jumătate din artiștii principali din zona folk în cadrul festivalului 20 de ani lumină. Indiferent dacă a pierdut bani (nu de fiecare dată s-a umplut sala, asta e realitatea), și-a asumat promisiunile făcute artiștilor. Place sau nu unora, dacă el renunță mâine la ce face (spectacole, casă de discuri, emisiune de folk, finanțarea unor proiecte folk sau poezie), branșa folk pierde unul din centrele principale. Doar că în momentul în care folkul devine consumator, tu ca organizator de gândești dacă merită să continui, iar dacă pierderile devin o constantă, renunți. Și exact asta se întâmplă la Humor acum, cu un spectacol de folk.
Am scris un articol pe ForeverFolk despre concertul Florin Săsărman – Vali Șerban de la Gura Humorului, chiar dacă nu mă vizează în mod direct. Pentru că am învățat în 13 ani de carieră (fără o lună) că o branșă puternică ne ridică pe toți cei care o formăm, la fel cum o imagine proastă ne afectează pe toți. I-am rugat și pe ceilalți artiști care au trecut pe la Humor să uite de orgolii și să dea vestea mai departe. Sigur, puteam să ne prefacem că lucrurile sunt roz, că sala e arhiplină și că s-au vândut bilete cât pentru trei săli. Realitatea însă e alta, iar pe falsuri nu se pot construi proiecte pe termen lung.
Se pot construi însă pe eforturi conjugate, pe colaborări, pe simple gesturi de a ne sprijini colegii. Nu am scris articolul în speranța că voi câștiga de pe urma colegilor mei de breaslă, ci am scris gândindu-mă că mai multe spectacole reușite pentru muzica folk (cu cât mai multe și mai mari, cu atât mai bine) înseamnă o creștere a credibilității noastre ca branșă. Am scris gândindu-mă că astfel vor exista oameni care să creadă în folk și care să ne ofere scene adevărate, nu cluburi infecte.
România este îngropată de oameni care nu pot trece peste orgolii sau interese personale, iar folkul nu face deloc excepție. Cu cât mai puțini, cu atât mai multe șanse de supraviețuire.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
