De ce Ziua de Mâine 2013

Craiova 2021

02/12/2013 Comments (1) Blog

Povești de la Zlatna

Ce știți voi, cititorii mei, despre Zlatna? Da, pentru cei care au deschis cărțile de Geografie mai târziu, Zlatna e un oraș din România. Despre care eu știam, până în acest an, doar despre Minaur Zlatna (tradiționalul nume de echipă de fotbal din zone miniere aurifere) și poluarea cu metale grele datorită unui coleg care a coordonat un proiect de educație pentru mediu în zona Zlatna – Copșa Mică. Cât despre prima mea “vizită” la Zlatna, deși nu știu dacă îi pot spune așa, aceasta a avut loc la începutul lui septembrie, în drum spre Târgul Național de Turism Rural de la Albac. Din fuga mașinii, am descoperit un oraș interesant, cu un pietonal, un complex sportiv, cu câteva clădiri cu o arhitectură ce le făcea numai bune de explorat. Astfel că la târg am discutat cu Adi Puiuleț (singurul om din Zlatna pe care îl cunoșteam, component al grupului Plus Noi) despre posibilitatea de a face o vizită a orașului când vin la Alba Iulia, la festivalul de folk Ziua de Mâine. Discuțiile s-au concretizat într-o vizită a mea și a unei părți a bloggerilor care mă însoțeau la festival, plus o lansare de album la Restaurantul Leu’ de Aur, o locație unde mai văzusem la Adi că se mai cântă din când în când.

Melania ForosiganAm ajuns la Zlatna joi, 14 noiembrie, împreună cu Cristi Florea, Raluca Chirculescu și Feri Teglaș, puțin după ora 14. Ne-am întâlnit cu Adi, iar în scurt timp ni s-au alăturat dl. primar Silviu Ponoran și doamna Melania Forosigan (foto stânga). Adi ne avertizase că avem de a face cu o enciclopedie mobilă a ceea ce înseamnă istoria Zlatnei și că poate vorbi zile în șir despre oraș. Am crezut că a fost muzeograf sau profesor de istorie, surpriza însă: este de formație economică și a lucrat ca și contabil. Vorbește cu așa pasiune despre Zlatna încât la sfârșitul poveștii îți vine să îți dai palme pentru ignoranța de a nu fi știut mai nimic despre oraș. Caută prin cimitire nume pe cruci și le corelează cu cele din documente istorice. Nu de puține ori l-a trimis pe Adi să caute în arhivele județene sau naționale diverse documente. Subcapitolul ce urmează sunt fraze desprinse din povestea doamnei Melania, considerați-l cu ghilimele corespunzătoare citatului de la început până la sfârșit. Sigur vor fi voci care vor spune că unele informații sunt simple speculații sau legende. Poate. Și Dracula este tot o legendă, și monstrul din Loch Ness și astfel de exemple sunt cu sutele.

O frântură din istoria Zlatnei prin ochii doamnei Melania

Aș începe cu dacii, nu cu romanii, pentru că Iorga spunea despre Zlatna că este mina din cele mai îndepărtate veacuri. Nașul de botez al Zlatnei trăiește și astăzi, este râul Ampoi (numele dacic al Zlatnei era Ampeia sau Ampela, transformat de romani în Ampelum și mai târziu Auraria Minor). Aici au luat ființă unele funcții care nu existau nicăieri în Imperiul Roman, cum ar fi de exemplu Procurator Aurariarum, un administrator care coordona activitatea întregului domeniu aurifer. Împăratul Traian a fost atât de încântat de activitatea primului funcționar de acest rang încât rămășițele lui pământești au fost duse la Roma. Primele drumuri construite de Traian după războiul din 105-106 d. Hr. au fost de la Zlatna spre toți munții auriferi, toate coclaurile acestea fiind cercetate de oamenii împăratului Traian. Avem convingerea că Ranistorum (locul unde au fost expuse mâna și capul lui Decebal, considerat ca fiind lângă satul Craiva, din comuna Cricău) este, de fapt, Zlatna și că ultimele picături din sângele lui Decebal au curs pe pământul de aici.

În anul 200, Zlatna devine municipiu, pe timpul lui Septimius Sever, care a și vizitat locurile, unul din pârâurile din zonă purtând numele de Pârâul Împăratului. După anul 271, încep năvălirile popoarelor migratoare, slavii preiau numele latin de Auraria Minor și îl transformă în Zlatna (zoloto înseamnă aur în rusă). Din sec 13, devine proprietatea Capitlului de la Alba Iulia, adică a Bisericii Romano-Catolice. De altfel, pe o bucată de hârtie de aici scrie (sau scria) că Zlatna este atestată documentar din anul 1350 și ceva. Nu putem accepta această variantă, pentru că o piatră romană (n.a. un altar votiv de la muzeul din localitate) spune clar că în 158 noi am fost aici, în Ampelum.

Biserica ZlatnaÎn 1622, principele Bethlen Gabor a înființat la Alba Iulia o universitate reformată aducând 3 profesori, printre care și Martin Opitz (considerat unul din cei mai mari poeți germani din secolul 17 – sursa). Acesta a vizitat Zlatna, îndrăgostindu-se de aceste locuri și a lăsat cel mai frumos elogiu pentru locuitorii acestor locuri, un poem, Poemul Zlatnei, cu 583 de versuri, tradus de George Coșbuc și, ulterior, de Mihai Gavril. Din 1700 încep poverile pentru românii din Transilvania, zlătnenii devin dublu iobagi – și ai nobilului, și ai statului, prin Maria Tereza. Românii, deși populația băștinașă, nu puteau să se adreseze vreunei instituții în limba română. Aici, un rol important l-a jucat Biserica Ortodoxă, mai ales călugărul Sofronie. Primul sinod al ortodoxiei a avut loc în 1760 în biserica construită în 1424 (n.a cu hramul Adormirea Maicii Domnului – foto dreapta) și de aici au plecat primele scrisori către împărăteasa Maria Tereza pentru a reveni cu hotărârile luate de a fi închiși preoții ortodocși.

În 1761, generalul von Bukow a distrus toate mânăstirile din Ardeal care au refuzat să renunțe la ortodoxie (peste 140). Peste 140 de biserici și mânăstiri au fost fie arse, cazul celor din lemn, fie dărâmate cu tunurile, în cazul celor de piatră. A fost instaurată interdicția pentru ortodocși să mai construiască biserici decât din lemn, pentru a fi mai ușor de distrus. Astfel că Biserica ortodoxă din Transilvania n-a mai avut nici o mănăstire până după 1918 (sursa). În perioada răscoalei de la 1784, zona era denumită Domeniul Fiscal al Zlatnei, ce includea nu doar Zlatna, ci toate împrejurimile, până sus, în vârful munților, împărțit în trei părți și anume:

  • domeniul de jos fiscal, ce cuprindea Zlatna și valea Dosului cu bogăția sa (mercur);
  • domeniul de mijloc fiscal, mai sus de valea Dosului și până dincolo de Abrud;
  • domeniul de sus fiscal, de la Abrud până sus, la Arieșeni.

Poverile pe iobagi cele mai mari erau pe domeniul de jos fiscal, depinzând pe viața economică, aceștia fiind și mineri, și metalurgiști. Dorința imperiului a fost de a aduce bani în visterie după ce pierduse o serie de teritorii din Silezia. Metalurgia necesita un consum foarte mare de lemn pentru topirea concentratelor aduse (temperatura la care avea loc era undeva la 1700 de grade) și obținerea aurului și argintului. 202 iobagi din Zlatna au trimis în 1784, cu o lună și ceva înainte de începutul răscoalei, o scrisoare către Iosif al II-lea, cu rugămintea să cerceteze suferințele românilor.

După aceea, evident, un rol important îl joacă Horea. Avram Iancu a făcut școala la Zlatna, la un gimnaziu crăiesc cu limbă de predare latină, iar el a făcut patru clase în această școală și a fost notat tot timpul cu calificativul excelent (n.a. catalogul original se găsește la școala generală din localitate). Crucea unuia din profesorii lui Avram Iancu se găsește în cimitir în Zlatna, ca și a multor colegi de revoluție. Petru Dobra a fost avocatul zlătnean pe care Avram Iancu l-a prețuit foarte mult, pentru că nici unul din avocații săi nu știa așa de bine drepturile moților ca el. Un strămoș al acestuia, numit tot Petru Dobra, a fost directorul fiscului pe întreaga Transilvaniei în timpul Mariei Tereza și unul din oamenii de încredere ai împărătesei. Maria Tereza ținea în Zlatna un oficiu de schimb al ministerului minelor, ce raporta la Sibiu și de acolo la Viena. Acesta se ocupa de aprovizionarea topitoriei de aici și de schimbul aurului (în clădirea acestuia se dorește realizarea muzeului).

Am învățat la școală și în familie că Om ca Horea și ca Iancu nu-i în lume. Vreau să cred că mai sunt și alții, dar mă tot întreb cine a fost ca ei, căruia să nu îi trebuiască nimic, să moară tras pe roată după codul terezian sau nebun de suferința acestui neam. (Melania Forosigan)

Nemaiputând suporta exploatarea, românii au dat foc uzinei de prelucrare a minereului. Numele a mai bine de 80% din cei 202 iobagi ce au trimis scrisoarea încă mai există în cimitirul din Zlatna. După 1848, făclia sentimentului național, așa cum a fost dictat pe Câmpia Libertății de la Blaj, a fost purtată de preoții și dascălii. Există foarte multe exemple a suferinței acestor oameni. Cea mai mare bucurie a noastră, a românilor, a fost momentul 1918, când ne-am unit cu țara.

Concluziile unei vizite prea scurte la Zlatna

Zlatna Sport CenterZlatna e un oraș a cărui existență este legată, de mii de ani, de aur, începând de la numele de azi. Asta nu le-a adus însă beneficii, ci, de cele mai multe ori, războaie și suferință. Primarul Silviu Ponoran spune că împrejurimile orașului încă mai conțin filoane de aur, chiar mai bogate decât cele de la Roșia Montana, dar mai de adâncime. Proiectele nu sunt legate însă neapărat de aur. Tocmai au renovat una din clădirile istorice, care devine din acest an primăria orașului. De asemenea, s-a reabilitat acoperișul casei de cultură (găzduită și ea de o clădire de patrimoniu – Conacul Kendeffi – Hortvath) și se speră ca în viitor să o poată și finaliza. Au atras fonduri și au realizat un complex sportiv ce include un teren omologat pentru Divizia B la fotbal și Divizia A la rugby, un ștrand cu două bazine și facilități de cazare excelente (peste 30 de locuri de cazare, sală de conferințe, sală de fitness etc.). Viitoarele planuri includ o pârtie de schi și o mocăniță care să lege Alba Iulia de Zlatna. Sunt foarte multe rezervații naturale valoroase în munții din jur.

Dacă o întristează ceva pe doamna Melania, este faptul că, la un moment dat, niște funcționari au sters orașul de pe lista localităților cu trecut istoric. Chiar dacă s-a remediat această nedreptate, așteaptă niște scuze publice pentru oamenii care de 2000 de ani au scris istorie și au vărsat sânge. Doamnă, vă iubesc și dacă nu am puterea să schimb ceva în legi și ministere, pot măcar să vă promit că mă voi întoarce la Zlatna și voi mai scrie despre ea.

O istorie mai exactă și mai detaliată a Zlatnei o găsiți pe site-ul primăriei. Tot doamna Melania găsiți două articole foarte interesante aici și aici.

Credit foto: Feri Teglaș

One Response to Povești de la Zlatna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *