Corneliu Coposu omagiat la Râșnov

Gaze de șist

Gaze de șist – raport științific

28/07/2014 Comments (0) Blog

Povești din Valea Jiului

Nu am mai fost în Valea Jiului din 1997 (sper să nu greșesc), când un coleg avea lucrarea de diplomă pe Munții Șureanu și am intrat prin Petrila. Ce mi-a rămas în minte a fost faptul că în jumătate de oră cât am stat acolo, eram negru pe mâini și pe față de la praful de cărbune. Astfel că am vrut tare mult să mă întorc în Valea Jiului, mai ales că era prima oară când ajungeam și ca șofer. În plus, locul unde am cântat în Lupeni – Terasa Valahia – este “casa” unor oameni foarte simpatici: Stelu Zanet și Cătălin Stepa. Primul e unul din nebunii care face concerte de folk, care sprijină atât cât pot folkiștii să scoată albume (unul din ei e Vasile Mardare și cel mai recent album al său), care cred că au ceva de returnat comunității în care trăiesc și în care își desfășoară afacerea. Cătălin e venit în showbiz de vreo 3-4 ani, dar din postura de artist. S-a bucurat și se va bucura în continuare (puneți voi ghilimelele) de povara unui nume cu renume în breasla folkului și credeți-mă că nu îi va fi ușor (e același stigmat pe care îl poartă Mihai Constantin sau Andrei Păunescu). Deși ne-am mai întâlnit de vreo 2 ori în ultimul an (la Mizil și la Mediaș), abia acum am apucat să stăm de vorbă pe îndelete. Am descoperit un tip modest, cu simțul umorului, dar mai ales cu un bun-simț cam exacerbat pentru breasla asta extrem de acidă, de care sper să se folosească pentru a ignora oamenii care sigur vor cârcoti la adresa lui. Ambilor domni le mulțumesc tare, tare mult pentru ospitalitate și pentru căldura cu care m-au înconjurat și sunt convins că mă voi întoarce în zonă, pentru că…abia am învățat drumul.

Drumuri spre Valea Jiului

După ce mi-am luat permisul (târziu, la aproape 26 de ani), am descoperit că îmi place foarte mult să conduc, astfel că, după mai bine de 11 ani, cred că mă apropii de 500.000 de km făcuți. La un moment dat, am ajuns la concluzia că până la 65 de ani vreau să bat cât mai multe drumuri din România, fie ele autostrăzi, drumuri europene sau drumuri comunale. Și deși vă asigur că nu ratez nici o ocazie de a descoperi noi rute, încă mai am mulți km nedescoperiți. Dar perseverez, astfel că drumul București – Lupeni l-am făcut pe două rute:

  • la dus, București – Rm. Vâlcea – Brezoi – Voineasa – Petroșani – Lupeni;
  • la întoarcere, Lupeni – Tg. Jiu – Rovinari – Filiași – Craiova – Pitești – București.

Valea Jiului - BradisorAmbele variante sunt superbe, mai ales în părțile muntoase și anume între Brezoi și Petroșani, respectiv prin Defileul Jiului, până la Tg. Jiu. După ce treceți de Brezoi, aveți ocazia să vedeți barajul de la Brădișor, unul chiar spectaculos și care “răsare” pe partea stângă. Din păcate, drumul este prost, uneori execrabil, uneori pare că e surpat, alteori asfaltul dispare pe zeci de metri, deci vă recomand să circulați cu atenție. După ce treceți și de lacul Vidra (dacă nu mă înșel, cel mai mare lac de acumulare pe un râu intern din România, 1240 de ha după Wikipedia), vă intersectați cu Transalpina. Partea bună e că între Brezoi și Petroșani sunt foarte puține localități, dacă drumul ar fi panglică, ar fi raiul motocicliștilor.

Pe cealaltă parte, Defileul Jiului este, la prima vedere, mult mai spectaculos decât cel al Oltului. Păduri mai bogate, stânci aspre, calea ferată ce trece prin nenumărate tuneluri. Din păcate, la ora actuală se lucrează pe toate planurile acolo: se repară drumul, se montează plase pe versanți împotriva căderii pietrelor, se lucrează la podurile peste Jiu, i-a găsit hărnicia pe toți. Înainte de a pleca la drum, verificați dacă nu cumva drumul este închis complet (am înțeles că se deschide doar în anumite intervale orare). Se circulă (teoretic) pe bază de semafoare (stând la semafoare am făcut pozele postate aici și pe pagina mea de facebook), dar ele sunt nesocotite de multe ori de colegii din trafic.

JiuCazarea a fost în Straja, una din stațiunile montane din zonă, frecventate mai ales în timpul sezonului de schi. Drumul spre Lupeni trece prin Vulcan, care a fost o surpriză plăcută văzut așa, din fuga mașinii, dar confirmată și de Cătălin. Diferența e făcută de foști și actuali primari ai localităților, amândouă sunt orașe cu trecut minier, deci nici unul din ele nu a beneficiat de regim special. În Lupeni nu mai există nici echipă de fotbal (care, evident, se numea Minerul!), casa de cultură e în curs de renovare, după ce a trecut prin stadiul, obligatoriu, de ruină.

E prea devreme să vorbesc prea mult despre Valea Jiului, după nici 24 de ore petrecute acolo. Dar vizita mi-a deschis apetitul, așa că sper să revin cu povești din zonă cât mai curând, fie că vor fi din Petroșani, Tg. Jiu, Lupeni sau alte locuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *