VUNK Simfonic

Biochimia iaurtului

24/06/2014 Comments (7) Blog

Pozitiv

Viața mea profesională oscilează în permanență între acestui crez: să fiu pozitiv. Am multe momente în care îmi spun că ar trebui să îmi aleg chestii mai bănoase de făcut. Nici jobul de bază (cel de la universitate) nu e vreunul din care să mă îmbogățesc, muzica pe care o cânt nu e vreuna comercială să nu mă încapă conturile de atâtea drepturi de autor. Pe partea de blogging, sunt genul care și când scrie despre iaurt ajunge să apeleze la articole științifice (o să vedeți în zilele următoare ce roman a ieșit din vizita mea la Danone). Nu pot să scriu despre chestii banale, cu atât mai puțin pentru SEO, chiar dacă asta înseamnă un trafic mic și deci o atractivitate redusă pentru destule branduri, deci venituri mai puține. Sunt implicat în încă două proiecte online – ForeverFolk și JazzCulture, nici ele nici măcar pe departe comerciale.

În plus, nu sunt bun ca agent de vânzări. Nu pot să văd doar interesul meu și să nu mă intereseze dacă cel ce mă plătește își scoate investiția cu mine, fie că e vorba de concerte sau de articole pe blog. Aș putea să fiu PR pentru orice muzician, în afară de mine. Întotdeauna încerc să rămân pozitiv, mă gândesc că dacă sunt înțelegător, omul va fi și el mulțumit și va încerca să mă cheme și data viitoare. A gândi pozitiv înseamnă pentru mine și că toate se întorc, bune și rele. Mă mai întreabă câte cineva “tu de ce nu cânți la festivalul X? că doar i-ai ajutat cu atâtea?”. Ce pot să îi spun…simplu, nu m-a invitat nimeni. Sunt oameni care bat la uși, cu mâna, cu cotul, cu capul,  dacă au mâinile ocupate. Mie nu îmi iese. Foarte rar răbufnesc și doar când oamenii chiar îmi insultă inteligența (vezi cazul Dorohoi), mai degrabă zic “lasă, mă, poate anul viitor se gândesc și la mine!”. Nu se întâmplă, dar ce, nu mai e un an? Întotdeauna mai este!

Încerc să scriu despre lucrurile bune, deși ele nu fac trafic. Despre sate din România de care nu a auzit nimeni, despre monumente uitate și de cei ce le au în evidență. Despre concertele colegilor de breaslă ce mă reneagă (ca să nu spun înjură). Ani de zile m-am implicat în concerte caritabile, pentru că încă mai cred că trebuie să știm cu toții să întindem mâini de ajutor celor din jurul nostru. Și acum aș face-o, dar nu de unul singur. Consumul psihic e uriaș în astfel de spectacole, nu neapărat pe partea artistică, ci mai ales din punctul de vedere al implicării emoționale (când știi prin ce trece omul pe care vrei să îl ajuți). Cel mai greu lucru nu e să faci spectacolul, ci să aduci oamenii la el și să îi convingi să doneze. Nu mai vorbesc de baruri care vor să facă concerte, dar habar nu au despre ce înseamnă asta și nici nu cred că trebuie să descopere, pentru că ei ți-au pus la dispoziție barul, e treaba ta să îl umpli. Sonorizare, promovare, astea sunt chestii secundare. Și tot încerc să rămân pozitiv și să aflu că se poate și altfel. Pe pielea, timpul și nervii mei. Întrebarea e simplă: până când?

7 Responses to Pozitiv

  1. sorin says:

    era bancul ala genial cu;imi imprumuti o suta de lei?pana cand?pana nu-ti dau una…lamurit?

  2. Make says:

    @Sorin e ca aia cu “sa fiti fericiti, ca va ia mama dracului!”

  3. Mircea says:

    N-o să-ți răspund la întrebarea “Până când?”, ci o s-o transform în “Cât?” și-ți voi spune simplu: atât timp cât mai există oameni în jurul tău pentru care merita să te zbați și care nu au altfel puterea de a lupta singuri pentru ce își doresc, vei face ce ai făcut și până acum. Pentru că oamenii buni trebuie să continue să existe. Atât timp càt la final de zi vei fi mulțumit cu ce ai făcut și vei putea adormi fără să-ți faci gânduri negre, ești fix acolo unde ar trebui să fii.

  4. Make says:

    @Mircea ce spui tu îmi aduce aminte de Vali Sterian cu 2 chestii:
    1) “Vorba bătrânului cronicar Neculce: Păi, până când, tovarăși, și de ce?”
    2) “Oameni buni au fost, oameni buni mai sunt”.
    Nu știu de ce lumea a perceput textul meu ca unul plin de sentimente negative, de om dezamăgit. Chiar era o chestie de genul “oricât mi-ați spune voi că nu poți avea succes cu binele, cu decența, eu nu voi renunța să văd partea plină a paharului, să cânt de păsărelele mele, de dragoste, să scriu de chestii bune, nu de scandaluri”.
    Sper să rămân încă multă vreme un tip POZITIV, așa cum zice și titlul.

  5. Petre says:

    Pana cand bate inima.

  6. bogdan says:

    pana cand?
    pana cand exista optimism si energie!
    iar daca vor scadea sub un anumit nivel, suntem aici sa le incarcam la loc.
    pentru ca orice discutie cu tine ne incarca si pe noi, “go on, my friend! stay positive!”

  7. Make says:

    @Bogdan @Petre murim cu ei de gat 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *