Provence (IV)

Grambois Provence

Provence (VI)

24/12/2018 Comments (0) Turism

Provence (V)

Am ajuns la cel de-al 3-lea episod al poveștii Provence 2018 (și al 5-lea despre provincia mereu surprinzătoare din sudul Franței). Povestea noastră începe la Aubagne, unde merită să mergeți pentru a vizita Muzeul Legiunii Străine, corpul de armată francez fondat în 1831. Veți afla istoria acestui corp de armată, veți vedea cum a evoluat uniforma (inclusiv faimosul kepi al legionarilor), teatrele de război în care au luptat pentru gloria Franței. Accesul este gratuit, noi am luat două sticle de vin roze personalizat cu Legiunea Străină, pentru a sprijini cauza (nu prea poți greși cu un roze în sudul Franței).

Dacă tot am vorbit de uniforme, trebuie să vă spun că am reușit în 2018 să vizităm castelul din Salon du Provence, care conține o colecție extrem de reușită de uniforme și arme (din toate perioadele istorice), unele conservate foarte bine ținând cont de vârsta lor. Am pus pe listă Tour de l’Horologe (foto stânga, văzut de sus, de la castel), ca și restanța de anul trecut cu muzeul Nostradamus.

Dacă ajungeți vara în Provence, sub nici o formă nu trebuie să ratați o piață. Noi am prins-o atât în Aix, dar adevărata revelație a fost cea de la Forcalquier, un orășel de aproximativ 4000 de locuitori, fără mari veleități turistice. Lunea dimineața, însă, orașul era paralizat, cu mașini parcate peste tot (nu vezi prea des mașini parcate pe trotuare, la întâmplare) și peste 200 de standuri ocupând una din cele mai mari parcări din centru, două terenuri de petanque și chiar trotuarele din centru. Găsiți aproape orice, de la mâncare și condimente la haine și accesorii de telefoane, dar partea delicioasă (și la propriu, și la figurat) este gastronomia provensală. Brânzeturi nenumărate, miere și dulcețuri, fructe și legume, nuga, apoi caviar d’aubergine, tapenade (pastă de măsline, simplă sau cu smochine de ex.), brandade de morue (pastă de pește), saucissons (cârnați tradiționali din Arles, într-o largă varietate) maxi sau mini. Vă puteți sătura doar degustând, dar mai greu să pleci fără să cumperi ceva. Fie și doar datorită poveștilor pe care oamenii vi le vor spune – o simplă achiziție de pistou vine la pachet cu 2-3 rețete în care îl puteți folosi, am dat 60 de euro pe nuga și am râs copios cu familia care deținea această afacere.

În cele trei zile petrecute în zona Forcalquier (nu am stat în sat, ci cumva în pădure, la un chateau numit L’Ane de Forcalquier) am prins atât un concert în Catedrala Notre-Dame de Bourget din centrul orașului (foto dreapta), dar și o competiție de petanque/boules. Îmi pare rău că nu am reușit să ajungem până sus, la Citadelă, dar la cât de tare ne-a plăcut, mai mult ca sigur vom reveni. Apropo de gazda noastră, are doar câteva camere de închiriat (3 sau 4), o piscină pe care am ratat-o tot din lipsă de timp, două corturi la câteva sute de metri, la liziera pădurii și…9 măgăruși foarte simpatici, foarte curați, dornici de scărpinat între urechi și mari amatori de morcovi. Dacă mergeți cu copiii, merită să îl vizitați.

La Manosque nu sunt multe lucruri de văzut, dar nu trebuie să ratați muzeul și fabrica L’Occitane (pentru fabrică e nevoie de programare, mai ales dacă vreți ghid în engleză), iar pe drumul de la Forcalquier se găsește și un muzeu al măslinului și uleiului de măsline înființat de Olivier Baussan, nimeni altul decât fondatorul L’Occitane.

Arles este unul din orașele importante din Provence și este unul bogat în istorie antică, aici găsindu-se importante edificii romane, majoritatea lor fiind incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Istoria locuirii începe însă mult mai devreme, undeva în anul 800 BC.

Vă puteți face oricând un city-break aici (eventual legat cu Nimes), aveți ce vedea, începând cu amfiteatrul (foto dreapta), care la ora actuală încă mai găzduiește evenimente, cum ar fi concerte sau lupte de tauri (atenție, nu coride, nu sunt uciși tauri, ca mai la sud) sau cu teatrul galo-roman, care însă nu este la fel de bine conservat ca cel din Orange, de care am vorbit anul trecut (link aici – se pare că și aici s-a practicat însușirea frauduloasă și folosirea pietrelor din teatru ca material de construcții pentru locuințe). La doar câția km, la Fontvieille, se găsește apeductul și moara Barbegal. De asemenea, în amunte de Arles, Rhone-ul se desparte în două brațe, formând delta Camargue, o zonă cu o remarcabilă biodiversitate.

Vincent van Gogh a trăit și aici o perioadă, mai exact între februarie 1888 și mai 1889, perioadă în care a pictat peste 300 de tablouri, printre care Starry night over the Rhone și, bineînțeles, L’Arlesienne. La Arles apare și momentul în care pictorul se automutilează, tăindu-și o ureche. În mai 1889, el se mută la Saint-Remy-de-Provence (și despre acea perioadă am povestit anul trecut). Tot la Arles a trăit Jeanne Calment, cea mai longevivă persoană, care a trăit 122 de ani și 164 de zile. Legenda spune că până la 117 ani a fumat și nu a renunțat niciodată la paharul de vin.

Dacă ajungeți la Arles, nu trebuie să ratați faimoșii cârnați uscați locali – saucissons ­– disponibili într-o varietate de arome. Am mâncat foarte bine – și gustos, și porții uriașe – la o terasă foarte aproape de teatrul roman și îmi pare rău că nu îmi amintesc numele, aș recomanda-o cu drag.

Dacă sunteți pasionați de sporturi nautice, puteți da o fugă în cheile Verdonului (noi ne-am oprit la Sainte-Croix-du-Verdon – foto stânga) și oportunitățile sunt multiple – picnic pe malul lacului, plajă și înotat, închiriat tot felul de vehicule nautice (kaiac, hidrobicicletă etc.), aqua trekking și multe altele. Peisajul este superb, dacă nu aveți norocul nostru să vă prindă furtuna.

Ce urmează?

Dacă după doi ani de bântuit credeți că am terminat de văzut lucrurile importante din Provence, sunteți într-o gravă eroare. Nu am ajuns încă la Nimes, nu am văzut Marseille, nu am ajuns la Grasse (în capitala parfumurilor), aș vrea să văd abația din Senanque sau câmpurile de lavandă înflorită de la Valensole (prin iunie cred că e ideal), să prinzi culesul viei în septembrie și multe altele. Apoi insula Bendor, delta Camargue, o fugă până la Tarascon, plus multe alte chestii mici, de care nu auzi decât dacă intri în spiritul Provenței și o privești și asculți cu inima.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *