Cultura e ceva sfânt, ar zice unii, care nu poate fi gândită mercantil, financiar, care nu poate fi murdărită. Acum 10 ani, poate le-aș fi dat dreptate, cultura era înălțătoare, era sublimă, artiștii erau perfecți, artiștii se ocupau doar de artă, ce mai, boemie cât cuprinde. În 10 ani am înțeles că artistul e un produs, iar arta e o afacere ca oricare alta. Artistul nu muncește pentru artă, artistul muncește, ca oricare dintre noi, pentru a plăti facturi și pentru a putea trăi. De aceea, trebuie să facă tot ce poate pentru a câștiga cât mai mult și pe căi cât mai decente. Iar atunci când nu ești foarte cunoscut sau nu ai o mare casă de discuri care să îți asigure logistica din spatele părții artistice, trebuie să înveți, așa cum le spuneam copiilor în Tabăra Viitor de 7 stele, să fii și manager, și om de comunicare și PR, să te ocupi și de marketing, dar și de tehnica de concert.
Primii invitați ai workshopului de marketing cultural la care am participat acum două săptămâni (din păcate, între timp s-au întâmplat atâtea) au fost Constantin Chiriac (directorul FITS) și Gilda Lazăr (JTI). Constantin Chiriac este omul care, practic, a inventat Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu și care a fost în permanență în prima linie a organizării, pentru a-l aduce acolo unde este acum, în topul evenimentelor culturale din România. Poveștile despre teatrul de acum 20 de ani sunt exact poveștile folkului de azi, iar obiectivul propus atunci converge cu ce am simțit în permanență în ultimii ani: Building new audience! Da, folkul nu trebuie să se bazeze doar pe cei care au crescut cu Flacăra, ci trebuie să câștige public nou, tânăr, care acum sau peste 5-10 ani să plătească bilete la spectacole, să cumpere discuri. Așa a ajuns cu Faust al lui Silviu Purcărete să aibă contracte semnate deja pentru 2020.
A luptat pas cu pas pentru a atrage sponsori, dar a ajuns la performanța de a avea 5 bănci implicate ca suporteri ai festivalului (foarte rar două companii cu același profil contribuie la același eveniment). Mi-a plăcut însă principiul său, încă unul în care m-am regăsit: niciodată nu a cerut, ci mai întâi a oferit. Iar aici sunt foarte mulți artiști din zona folkului care așteaptă pe cineva să le ofere banii de albume, să le organizeze concerte sau, mai pe larg, să le facă munca.
De asemenea, foarte important mi s-a părut legătura dintre actul cultural și comunitate. Agenda culturală pe un an înainte trebuie formulată în funcție de nevoile comunității locale. Pericolul există acolo unde vorbim de orașe care nu sunt comunități, ci doar adunări de oameni care nu au o identitate comună. În plus, câte din orașele noastre au o agendă culturală clar conturată, cunoscută la începutul fiecărui an?
De la doamna Gilda Lazăr mi-au rămas în minte două aspecte:
Și în experiențele descrise de Chris Simion m-am regăsit: atunci când nu reușești să te integrezi în evenimente sau finanțări acordate de diferite comitete și comiții, îți faci propriul eveniment cu care să te mândrești. Așa s-a născut Festivalul Undercloud, dedicat teatrului independent. Nu mai puțin relevante au fost discuțiile cu branduri ca Raiffeisen, Staropramen sau Aqua Carpatica (aici cam știam viziunea, că doar am colaborat cu oamenii)
Voi încheia cu sinteza lui Tiberiu Mercurian, gazda acestui eveniment: perseverență și continuitate. Două aspecte fără de care, în cultura necomercială, e aproape imposibil să reușești.
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!