Castelul Sturdza – Miclauseni

Sibiu – Ambasada la Bucuresti

20/03/2013 Comments (0) Turism

Scrisori de la Mircesti

Sistemul educational romanesc, pe langa multe lucruri bune, mi-a implantat in creier unele stereotipuri de care, in preumblarile prin tara, imi amintesc si pe care le descopar acum, cu ochii omului matur. Iar primul lucru de care imi amintesc cand vine vorba de Vasile Alecsandri este expresia Bardul de la Mircesti. Sper ca inca mai stiti ce inseamna bard, iar eu pot sa va povestesc in liniste despre vizita la conacul poetului de la Mircesti. Dupa ce treci de Roman, pana sa ajungi la castelul Sturdza de la Miclauseni (de care am vorbit aici), inainte de podul peste Siret se face un drum la dreapta spre Mircesti, o comuna atestata documentar pentru prima oara in 1455 [link].

MircestiDin pacate, daca de obicei am avut cuvinte de lauda la adresa unor locuri din Romania foarte putin cunoscute, aici am intalnit o realitate deplorabila. Drumul pana la Mircesti poarta amintirea unui asfalt (e drept, calitatea e similara celei din Iasi, deci sa nu ne plangem prea tare). Ajungi intr-un sat ce pare uitat de lume, chiar daca strazile ne-au intampinat destul de populate. Indicatoarele ne poarta catre conacul lui Vasile Alecsandri. Pe dinafara, casa pare sa fi fost renovata recent, iar un panou Regio ne confirma existenta unor fonduri europene in aceasta privinta. Intram in curtea domeniului, una deloc mica si zgribuliti de frig ne apropiem de casa – muzeu (foto stanga). Intram pe veranda si suntem intampinati de o doamna, probabil persoana responsabila de casa memoriala. Ne-a izbit frigul dinauntru, in conditiile in care era frig si afara. Doamna parea aproape deranjata de vizita noastra, probabil o scosesem de la caldura (ii doresc din toata inima sa stea in vreo camera dotata cu ceva calorifer, altfel reumatism scrie pe dansa). Am intrebat politicos care e directia de urmat si, sub dominatia frigului din casa, in maxim 10 minute am facut turul acesteia singuri, citind pe ici, pe colo, cateva din panourile de pe pereti. De fapt, niste printuri antice, tocite de vreme. Ultima investitie in obiectele din casa si in afisajul de pe pereti a fost facuta, probabil, la inceputul anilor ’80.

Stiu, doamna, biletul de vizitare este 3 lei, absolut ridicol. Va spun sincer ca as fi platit si 20 de lei, cu conditia sa nu inghet si sa imi spuneti povestea pastelurilor lui Alecsandri, scrise pe malul Siretului. Mi-as fi dorit sa imi povestiti de vornicul Alecsandri – desi mi-a placut istoria, habar nu aveam titlul nobilar al autorului versurilor Horei Unirii, un cantec cu mesaj patriotic extrem de puternic si pe care tinerii nu o (mai) cunosc. Si e usor sa le spunem ca sunt ignoranti, dar acestea ar fi lectiile de istorie cele mai importante. Dovediti-le de ce teatrul national din Iasi poarta numele lui Vasile Alecsandri, ce a insemnat acesta pentru viata politica a vremii, pentru emanciparea Moldovei si nasterea Romaniei. Cum de numele sau se leaga infiintarea Academiei Romane si revista Romania Literara.

Inainte de a pleca, am vizitat mausoleul unde este ingropat Vasile Alecsandri, situat in curtea conacului si terminat abia in 1928, la aproape 30 de ani de la moartea sa. Am parasit dezamagit conacul de la Mircesti, dar sper sa ma intorc odata, primavara, sa admir Siretul si salciile pletoase din poeziile sale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *