Gregory Porter

Gregory Porter la Sala Palatului

Alcool

Alcool. Spectacolul.

28/02/2017 Comments (0) Blog

Solo together

Am constatat tot mai des că altfel percep muzica unui artist atunci când înțeleg filozofia din spatele actului artistic, când prind un pic din modul său de a funcționa ca om, ce îl macină, ce îl frământă, cum gândește în situații punctuale. Am reușit astfel să diger Shostakovici, în interpretarea și explicația lui Alexandru Tomescu și așa m-am apropiat  de muzica băieților de la byron cunoscându-l pe Dan.

Solo togetherSolo together e un proiect extrem de interesant al băieților de la byron, în care aveți ocazia să descoperiți cum vede muzica fiecare din componenții trupei luat individual. Pentru că o trupă e rezultatul interacțiunii dintre componenții ei, chiar dacă, de obicei, există un “compozitor”, fiecare își aduce aportul la rezultatul final. De această dată, fiecare component din byron a făcut un album…așa cum a vrut el, muzică, versuri, orchestrații etc. (povestea o găsiți la Dan pe blog) și care vor fi lansate în decurs de o lună.

Primul lansat a fost Privește cerul, albumul lui Dan. Ascultându-l, am remarcat, mai mult ca pe orice album byron, vocea lui Dan, timbrul inconfundabil, când grav, când înțepător, apăsat. Versurile jonglează cu ironii și critică fină, jocuri de cuvinte, accente de bossa, chitara acustică e foarte prezentă (nu degeaba râd de Dan că în ultima vreme e “aproape folkist”, el susținând ocazional și concerte solo), flautul e mai discret decât mă așteptam.

O parte din piese le știam deja – Lumi paralele, Incet-încet – iar din piesele “noi” iubesc piesa Țara asta – probabil vremurile în care am ascultat-o, probabil ideile similare cu ale lui Dan în ceea ce privește subiectul, habar nu am. Ascultați-o, ca să nu vorbim pe uscat despre muzică, că nu are farmec.

Surpriza mare a fost albumul lui 6fingers, clăparul trupei byron. Mă așteptam la un album foarte electro, ceva gen Depeche Mode. Iar prima piesă din cele nouă cam pe-acolo e, cel puțin prima parte a ei, un sound între Depeche Mode și Jack White. De aici încolo albumul devine aproape liric, are inclusiv un moment recitativ (Violet) și o piesă instrumentală (Albastru), titlurile pieselor sunt culorile curcubeului (ROGVAIV), plus roz și gri. Am întrebat “la sursă” de ce roz și gri, iar Sergiu mi-a explicat că roz este culoarea dincolo de violet în spectru, iar gri este rezultatul amestecului celorlalte 8 culori, un fel de concluzie a albumului. Per ansamblu, nu mă așteptam să îmi placă așa tare și ca să nu ziceți că vorbesc prostii, vă propun să îl și ascultați, via bandcamp, de unde și puteți cumpăra albumele băieților.


byron sunt în turneu cu Solo together, iar pe 10 martie îi puteți vedea la București, în Fratelli. Urmează apoi Timișoara, pe 24 martie (Fratelli) și Cluj, pe 7 aprilie (Form Space). Mergeți să îi vedeți, o să vă placă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *