Am scris la un moment despre sacrificiile presupuse de stiinta, dar din perspectiva personala. Evident, nu am pretentia de a fi inventat apa calda, pentru ca atunci cand te apuci de stiinta iti asumi aceste eforturi necesare a fi facute pentru atingerea scopurilor propuse. Dar sunt cazuri in istorie de oameni de stiinta care au depus eforturi supraomenesti pentru obiectivele propuse. Va prezint astazi doua dintre ele.
Sotii Marie si Pierre Curie au primit Premiul Nobel pentru fizica in 1903 pentru cercetarile in domeniul radioactivitatii, alaturi de Henri Becquerel. Apoi, in 1911, Premiul Nobel pentru Chimie pentru descoperirea poloniului si radiului. Dar in spatele acestor realizari sta o munca enorma. De exemplu, pentru a obtine 0,1 g de clorura de radiu pura, cei doi au prelucrat 8 tone de pechblenda (oxid natural de uraniu)!
Unul din laureatii premiului Nobel pentru Chimie in 2008 a fost Osamu Shimomura (foto stanga), pentru descoperirea green fluorescent protein (GFP) (ceilalti doi au fost Martin Chalfie si Roger Tsien). Ce a presupus asta insa? Intre 1961 si 1988, a calatorit de la Princeton (coasta de est) pana in Golful Friday de 19 ori (distanta este de 5000 de km, 13 din drumuri au fost facute cu masina) pentru a colectiona circa 850.000 de exemplare de Aequorea aequorea (o meduza care secreta proteina ce avea sa ii aduca mult-ravnitul premiu). Si nu singur, ci impreuna cu sotia si cei doi copii ai sai de cele mai multe ori, alaturi de care colecta circa 30-40 de galeti cu meduze zilnic. [2] Cercetarile sale s-au oprit in 1988 pentru ca in martie 1989 are loc accidentul petrolierului Exxon Valdez, ceea ce determina disparitia meduzelor din Golful Friday.[3]
[1] Viata si activitatea lui Marie Curie, ChemGeneration.com link
[2] “Osamu Shimomura – Nobel Lecture: Discovery of Green Fluorescent Protein, GFP”. Nobelprize.org, 31 Oct 2012 link
[3] Wikipedia, Exxon Valdez oil spill link
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
1 Comment
stiinta rocks 🙂 !
nu stiu cata munca a fost depusa, dar am ramas pas cand am vazut pt ce au luat astia de anul asta premiul nobel pt medicina. eu habar nu aveam ca se discuta despre asa ceva, daramite ca se stie cum sa se faca. cei 2 de anul asta au lucrat pe reprogramare nucleara, astfel incat sa faci ca o celula matura sa devina celula stem. am citit numai titluri de ziare si stii tu cat de exacte sunt astea cand vine vorba de …. orice. dar mi-ar placea sa vad o explicatie stiintifica. mi se pare fascinanta idea.