SMS 2018 autentic

SMS București 2018: Autentic

29/03/2018 Comments (0) Blog

Teatrul Odeon în secolul 21

Teatrul Odeon

Pe 27 martie se aniversează Ziua Mondială a Teatrului, ocazie potrivită ca să o petrec…într-un teatru, mai precis la Teatrul Odeon din București. Știți fascinația mea pentru lumea teatrului, cu care încerc să mă intersectez cât mai des posibil – vezi lansarea de la Excelsior, serile de la Mignon, prietenia și colaborarea pe termen lung cu Teatrul Masca sau spectacolele de la Comedie. Tocmai de aceea pot spune că am văzut ceva teatre la viața mea.

Vizita la Teatrul Odeon a fost ocazia de a vedea încă un teatru în profunzimea lui – nu doar de pe fotoliul spectatorului, ci si din culise, din standul oamenilor de la lumini sau alături de mașiniștii ce dirijează decoruri de câteva tone. Pe doamna Rodica Mandache de aproape, cu un scurt monolog, pentru a testa Laboratorul de imaginar, sau cum reacționează mintea noastră la stimuli… artistici. Bucuria-mi de copil în a bate gongul, puntea ce realizează tranziția între două lumi – cea reală, cu politicieni idioți, probleme în trafic și coadă la taxe și impozite, și cea a teatrului, unde, pentru o oră, două, poate trei, lucrurile sunt așa cum și le imaginează fiecare.

Mihai StănescuOrice aș face, teatrul îl asociez clasicului, poate datorită începuturilor sale antice, poate datorită constanței. Și totuși, în ultimii ani, sunt încântat de modurile în care actul teatral este potențat de tehnologie. Iar vizita de la Teatrul Odeon a beneficiat din plin de acest fapt, prin aplicații de realitate virtuală și augmented reality (Culturesc 100 este disponibilă gratuit pentru telefoanele cu Android), dar și prin mai-sus menționatul Laborator de imaginar. 

Recunosc, mi-aș dori să urc cândva pe scena de la Odeon ca artist (un spectacol acolo? Cine știe…dacă tot e liber la fantezie, alături de Mihai Stănescu, foto stânga, un interlocutor foarte interesant). Surpriza dimineții a fost, pentru unii, tavanul retractabil al sălii mari, un lucru rar în breasla instituțiilor de teatru din Europa. Alții s-au bucurat de joaca tehnologică omniprezentă, dar mie mi-a rămas în suflet prezența actorilor în calitate de ghizi. Pentru o zi nu au mai fost zei, ci profesori, gazde, oameni. Știți voi, actorul a ieșit în stradă…

În încheiere, vă las cu un rezumat video făcut de fratele Chinezu, unde mă puteți veda de mai multe ori (ce să fac, destinul nostru, al artiștilor, să fim prezenți în cadru :D). În rest, mergeți la teatru, mergeți la spectacole, artistul nu există fără public.

Credit foto: Adi Bulboacă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *