Dupa ce vineri m-am plans pe twitter ca nu pot ajunge, dar le-am recomandat urmaritorilor mei sa o faca, iata-ma descinzand vineri seara din bolidul meu de lux luat din campaniile de pe blog in fata clubului Fabrica pentru concertul…byron. Inainte sa scriu despre acest concert, am citit ce scriam dupa concertul pentru bloggeri. Mi-am dat seama ca starile experimentate la concertul de vineri sunt cu totul altele, desi concerta aceeasi trupa in aceeasi locatie.
Nu, byron nu si-au schimbat stilul sau repertoriul. Ci doar le-am ascultat muzica din alta perspectiva. Mi-e greu, chiar dupa 2 live-uri si ceva ascultari de variante de studio, sa pun un diagnostic privind stilul muzical al trupei. In septembrie spuneam ca este o imbinare de “acoustic jazz, funk, rock alternativ sau brit rock“. Acum as adauga rock progresiv datorita schimbarilor de metrica si ritm, dar si bossa-nova. Iar Perfect, desi e un cover, suna atat de…personal cantat de byron.
Concluzia mea e una singura: daca nu i-ati vazut macar o data live pe baietii de la byron – Dan, 6fingers, Vlad, Costin, Danut – mergeti si povestim dupa, pentru ca n-are rost sa va spun eu – oare ce, ca baietii canta si in engleza cu aceeasi naturalete? da’ ce, suntem la Mamaia copiilor, muzica e buna sau proasta, nu in engleza sau romana. Cu un public foarte numeros, clar definit, tanar si nu numai (nu eram singurul cu burta si/sau inceput de chelie), cu un sound personalizat, byron suna bine, suna omogen, suna “vestic”. Suna a muzica de calitate.
Si de vineri am o noua preferinta
Byron – I Don t Want to Entertain You
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
23/01/2012 at 16:58
@Irina – fata, sa stii ca daca apuc sa ii vad odata live pe Muse, e posibil sa imi placa – sunt multe trupe pentru care am facut o pasiune nebuna abia dupa ce i-am vazut live – gen Led Zeppellin, Billy Idol 🙂
23/01/2012 at 23:55
am inteles, de fapt vroiai sa-mi spui ca esti smecher si i-ai vazut pe zeppelin live. acum ce sa zic, chiar esti !
pe billy idol cand l-ai vazut ? il mai tine ?
23/01/2012 at 23:58
Pe Zeppellin in formula completa nu i-am vazut, in 1997 au venit ca Page&Plant – super show. Pe Billy 10 ani mai tarziu – avea 51 de ani atunci, dar am fost impresionat de cum a putut sa cante mai bine de 2 ore 🙂
24/01/2012 at 18:34
[…] cum a zis si Make (prezent si el la concert), un concert neasteptat e cu atat mai interesant pentru ca nu vii deloc cu asteptari si poti sa te bucuri de muzica in adevaratul ei […]
24/01/2012 at 18:35
[…] cum a zis si Make (prezent si el la concert), un concert neasteptat e cu atat mai interesant pentru ca nu vii deloc cu asteptari si poti sa te bucuri de muzica in adevaratul ei […]
7 Comments
Baietii din byron sunt chiar niste oameni exceptionali si niste muzicieni foarte buni, cu un loc aparte în sufletul meu. 🙂 Nu stiu cum sa le explic stilul, dar stiu ca transmit o forta ce ma face sa simt muzica lor strecurându-se prin fiecare atom si au o pasiune pentru muzica mai greu de gasit. Si parca sunt mereu altfel, dar potriviti în orice moment. Cum scriam undeva – au câte o melodie potrivita pentru fiecare moment, asa ca toate sunt pe rând preferatele mele. 🙂 Pe cea aleasa de tine o ascult pe repeat atunci când primesc “palme” nemeritate si trebuie sa îmi amintesc ca îmi traiesc viata pentru mine, nu dupa cum “cânta” altii. 🙂 Poate ne gasim la urmatorul concert, si fredonam în gasca, zic. Daca nu-i cu suparare. :))
nasule, cand ai dreptate ai. maine , poimaine, o sa ma trezesc ca iti place si muse 😛
un concert byron, mai ales daca e tinut si undeva unde acustica e buna e o experienta deosebita. eu tot sper sa-i prind pe undeva intr-o varianta unplugged.