Grozăvești

Amintiri din Grozăvești

VUNK Taxi

Piese noi de la VUNK și Taxi

16/04/2019 Comments (4) Blog

We Will Rock You (cronică)

Eeee, dragii moșului, și a fost și premiera We Will Rock You în România și, după ce am sedimentat un pic lucrurile, am zis să povestim despre spectacol și în scris. În primul rând, trebuie menționat contextul acestei puneri în scenă, care s-a jucat la Londra vreo 12 anișori (cum atent mă corectează Mihnea în comentarii), dacă nu greșesc. Efortul financiar este unul mare și nu vine din surse publice (cum e la Opera Română, unde s-au mai montat câteva musicaluri). Locul de desfășurare – Sala Palatului – este o mizerie, scaune vechi de când lumea, acces și evacuare greoaie, scena deloc generoasă. Și totuși, sunt doar două săli de aprox. 5000 de locuri în București, una mai rea ca cealaltă (Sala Polivalentă). Piața românească e departe de a fi matură, cu un public format, cunoscător și suficient de bogat să poată plăti o sumă care să acopere costul unei astfel de producții.

Credit foto: Petru Ivu

Și, poate cel mai important lucru, suficient de mulți artiști care să poată juca în acest tip de spectacol, care la Londra are o catedră dedicată la London Academy of Music. Lucian Ionescu nu e o voce senzațională, dar e un actor genial, care face un rol Galilleo Figaro magnific. Mara Căptaru în schimb e vocea care ocupă scena, captează atenția, deși are doar 16 ani! O altă revelație a fost Ana Bianca Popescu, în rolul lui Ozzy Osbourne, care cred că a fost cel mai complet actor – interpret al producției. Adrian Nour, foarte bun în rol negativ, Loredana, ca orice mare artist, personalizând piesele Queen și adaptându-le pentru vocea ei de Killer Queen

We Will Rock You

Credit foto: Petru Ivu

Sunt puține adjective care să poată caracteriza costumele, realizate de același om care este decisiv pentru producția We Will Rock You: Răzvan Mazilu. Extravagante, îndrăznețe, senzuale de multe ori, costumele sunt, fără doar și poate, unul din punctele forte ale piesei. Să nu uităm că Răzvan Mazilu este un coregraf excepțional, iar asta s-a văzut și pe scena Sălii Paltului, iar Emil Rengle a fost liderul dansatorilor și pe tot terenul (foto dreapta, alături de Loredana și Adrian Nour). Decorurile au fost de asemenea foarte bine alese, ca și montajele video de pe spate.

Traducerea textului scris de Ben Elton este foarte bună, iar adaptările locale au prins extraordinar de bine la public. Trupa și-a făcut bine treaba (recunosc că nu mi s-au părut wow, dar nici nu au fost surclasați de miza spectacolului), au fost ceva probleme tehnice la un moment dat, unul din track-urile înregistrate a cedat, dar au reacționat rapid și au cântat live bucata (felicitări pentru reacția în timp real!). Au mai cedat și niște lavaliere în timpul piesei, dar nimic grav.

Următoarele reprezentații ale musicalului We Will Rock You la București vor avea loc pe 13 și 4 noiembrie, biletele sunt disponibile în rețeaua IaBilet. Și vă recomand cu căldură să mergeți să vedeți spectacolul, dacă nu ați făcut-o până acum. Câteva imagini în video-reportajul Agerpress de mai jos.

4 Responses to We Will Rock You (cronică)

  1. Mihnea Raducu says:

    Exceptionala intentia de a oferi informatie publicului larg si necunoscator, execrabila documentarea…. care era doar la un click distanta: Musicalul s-a jucat timp de 12 ani din 2002 pana in 2014 in Londra….. a gresi e omeneste, dar cand e atat e la indemana informatia… https://en.wikipedia.org/wiki/We_Will_Rock_You_(musical). Eu am fost in 2012 si am vazut reprezentatia din Londra, si acolo …sala era jumatate din Sala Palatului (https://www.londontheatredirect.com/venue/16/dominion-theatre.aspx) iar ce s-a intamplat pe scena de la Bucuresti a fost – parerea mea – mult mai avansat decat ce era la Londra… pentru faptul ca au trecut fantastic de usor peste momentul cand a cazut sonorul.. mie mi s-au parut wow. si interpretarea celor 2 mi s-a parut foarte buna (nu sunt specialist in muzica, dar aud si am ascultat mult Queen) – iar Lucian Ionescu chiar a fost placut in interpretare – fata de muuuulti alti artisti romani, care s-au facut de ras pe la Beraria H – ca nu stiau versurile… Over all – eu unul recomand cu caldura vizionarea acestui spectacol, si mai mult de atat – recomand cu caldura oamenilor sa asculte muzica celor de la Queen! (am vorbit cu cineva la telefon care a fost a doua seara la spectacol si a plecat dezamagit ca s-au cantat si alte piese decat cele de la Queen….what?!! )

  2. Make says:

    @Mihnea chiar ti se pare o diferenta fundamentala intre 10 si 12 ani? Se schimba lucrurile atat de mult? Daca da, tot in avantajul meu cred :))
    N-am spus ca trupa nu a fost buna, am zis ca nu au fost wow – cand canti piesele altora, lumea face, inevitabil, comparatie – si nu, nu sunt invidios :)))
    Lucian Ionescu a avut o interpretare foarte buna, dar nu e, din punct de vedere vocal, de nivelul Marei, de exemplu. Cat despre comparatia cu Beraria H…
    Si, nu inteleg, ti se pare ca eu nu recomand oamenilor sa vada? Nu de alta, dar eu sunt foarte incantat de ce am vazut la Sala Palatului.

  3. Mihnea Raducu says:

    Well, diferenta este ca nu se mai joaca de 5 ani (deci nu mai ai unde vedea originalul) si s-a jucat din 2002. deci iata cum intre “se joaca de vreo 10 anisori” si “s-a jucat de acum 17 ani, dar nu mai este la Londra” cred ca este o diferenta uriasa….nu crezi?
    Iar cu recomandarea… soru-mea, de exemplu, (caci de la ea am auzit de tine 😉 ) a inteles ca in afara de costume… nu prea. iar despre Lucian Ionescu as gasi numai cuvinte de lauda, pentru ca a facut mult mai mult cantand live decat artisti consacrati … oricum iti multumesc pentru ca nu m-ai cenzurat 🙂

  4. Make says:

    Nu am de ce sa te cenzurez, dar nici nu pot sa nu iti spun ca ai citit pe diagonala :)) Cand am zis de 10 ani, OK, 12, era ideea de longevitate a piesei, de piata existenta (o fi sala mai mica la Londra, dar 10 ani de jucat fac mai mult decat 3 reprezentatii la Sala Palatului).
    Despre Lucian Ionescu am scris ca e un actor genial – iarta-ma ca sunt muzician si pot aprecia o voce, asa cum pot aprecia si prestatia trupei (care departe sa fie rea). Imi pare rau ca nu pot fi doar termeni la superlativ, desi productia chiar este.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *