Orașe

Bani și artă

Un invitat special

04/04/2014 Comments (0) Noutati

Ziua când am început să visez

Probabil nu voi uita niciodată ziua aceea, concertul a fost într-o joi, iar noi urma să cântăm în deschiderea a două trupe de rock, ale căror nume, în ciuda memoriei mele de elefant, nu mi le amintesc – scrie la mine pe site, Nexus și Keta. Primii cântau un rock mai supărat așa, cei din urmă coveruri. Ne-am cumpărat chitări electroacustice luni, de la Muzica. Am fost cu Mădălin Giambașu (primul coleg de scenă), le-am încercat, le-am măsurat, eu am ales una neagră, el culoarea lemnului. Mi-am luat și toc, a costat aproape încă o dată prețul chitării, dar măcar era în siguranță.

Foto 5 feb 2005Ne-am dus la club devreme, abia se deschisese, Cătălin ne-a “făcut sunetul”, apoi ne-a lăsat să ne jucăm mai departe. Nu știam să cânt la microfon, deși eram fascinat de el. Evident, noi cântând folk, am intrat primii. Când urma o parte de solistică, îi făceam semn din cap lui Mădălin să intre. Țin minte ce am cântat: La piață, Cât de mult (ca să înțelegeți de ce am ales această piesă pentru clip), Zmeul, Dacă toate, dar și 3 piese de la Vali Sterian – Amintire cu haiduci, Vom fi ce-am fost (dar nu mai mult decât atât) și Iluzia unei insule. Cam așa suna Dacă toate, într-una din primele mele înregistrări de studio. Nu e de Grammy, dar e parte din istorie. Poza din stânga e din Big Mamou, dar din ianuarie 2005.

Așa cum scriam și pe facebook, aș face o prezență virtuală a celor care au fost la acel concert să ne vadă. Evident, toți erau prieteni și colegi, curioși, eram “rockstaruri”, cântam în club, da?! Nu știu dacă în acel moment se gândea cineva că vom ajunge să scoatem un disc. Unii din ei sunt prin țări străine (Mădălin, Viorel). Deci, dacă vă recunoașteți, dați un semn, să vă știe lumea drept cei mai longevivi fani ai mei, drept oamenii care au asistat la debutul meu!

Acum zece ani, urcam pe scena din Big Mamou. Au urmat și altele – Club A, Prometheus, Expirat, Yellow Club, apoi Phoenix în Constanța, Casa de Cultură a Studenților din București. La Casa Eliad, legendara casă a folkului, am făcut aniversarea de 1 an. Eram așa de emoționat, cântam într-un loc la care, cu 10 ani în urmă, ne uitam cu evlavie. Cluburile din București au fost ucenicia mea în muzică, pe scenele lor am învățat, efectiv, să cânt. Destui mi-au spus că nu am treabă cu cântatul, au râs de mine/noi. Mi-am exersat dicția până am ajuns să îmi spună șefa că “nu pot fi eu cel care cântă, pentru că acela are dicție, se înțelege ce cântă”. Au fost și mai mulți cei care ne-au încurajat și ne-au fost aproape. Și unii, și alții ne-au dat aripi să continuăm. Cu bune și rele, am ajuns la ziua în care aniversez 10 ani alături de voi. Pe 15 aprilie, în Club Puzzle. Povești din cei 10 ani vor mai fi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *