biblioteca

Biblioteca în secolul 21

Serviciul European de Voluntariat voluntari

Erasmus+: Serviciul European de Voluntariat

11/02/2016 Comments (0) Educatie si Cercetare

Ziua Siguranței pe Internet

Ziua Siguranței pe Internet

„termenul va fi înțeles ca acoperind toate formele de exprimare care diseminează, incită, promovează sau justifică ura rasială, xenofobia, anti-semitismul sau alte forme de ură bazate pe intoleranță, inclusiv: intoleranța exprimată de naționalismul agresiv sau etnocentrism, discriminare și ostilitate împotriva minorităților, migranților și persoanelor ce sunt descendenți ai imigranților. Weber, A., 2009. Manual on Hate Speech. Council of Europe Publishing, Strasbourg, Cedex. p. 3

Participând la evenimentul organizat de organizația Salvați Copiii dedicat Zilei Siguranței pe Internet, mi-a venit în cap o analogie ciudată, cum doar în capul meu de chimist poți găsi. În 1948, Premiul Nobel pentru medicină mergea la Paul Muller pentru acțiunea DDT-ului împotriva unor artropode. Tradus, folosirea DDT-ului împotriva păduchilor, ceea ce a împiedicat răspândirea febrei tifoide și astfel moartea a milioane de soldați. 30 de ani mai târziu, oamenii ajung la concluzia că DDT-ul este extrem de toxic pentru oameni și animale, pentru că se bioacumulează și are efecte severe (până la dispariția unor anumite specii din unele zone). Prin comparație, Internetul este una din cele mai importante “invenții” a omenirii din ultimul secol. Cu toate acestea, realizăm că este imposibil de evaluat cu adevărat impactul dezvoltării lui asupra omenirii.

Să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt printre cei care consideră Internetul un lucru rău, dimpotrivă, cred că ne-a schimbat radical în bine ca societate. Pe de altă parte, sunt multe exemple de consecințe negative, iar discursul instigator la ură (hate speech, mai pe englezește) e unul din ele. Cea mai mare realizare a Internetului este că ne-a oferit tuturor ocazia să ne spunem părerea. Cel mai mare blestem al Internetului e că nu ne-a și învățat să ne susținem părerea cu argumente, să respectăm și părerea celuilalt. Că democrația mea se termină unde începe democrația celuilalt. Din păcate, există numeroase exemple de persoane publice în al căror discurs se regăsesc astfel de elemente. Și cu tristețe vă spun, citând un raport Active Watch, au existat 59 de cauze de soluționat cu privire la infracțiunea de incitare la ură sau discriminare, prevăzută de art. 369, Cod Penal. Dintre acestea, 19 cauze au fost soluționate până în prezent. Dintre cauzele soluționate, în niciuna nu s-a dispus trimiterea în judecată, toate fiind finalizate prin renunțarea la urmărire penală sau clasare. Au rămas de soluționat 29 de cazuri, dintre care 5 cu autor necunoscut. Niciun inculpat nu a fost trimis în judecată. Nu s-a dispus în niciun dosar arestarea preventivă. Iar asta în condițiile în care mass-media, societatea românească în general este dominată de discursuri agresive.

Iar în acest mediu sunt prezenți, vrem sau nu, copiii. Care, de foarte multe ori, știu mai multe despre ce presupune Internetul decât părinții lor și decât profesorii lor, cei care, ar trebui cumva să îi călăuzească în această junglă. Tocmai de aceea, protecția în sensul interdicției sau limitării nu este în mod clar o soluție.

90% dintre copii folosesc cel puţin o reţea socială, iar 33% dintre aceștia își expun în mod public informațiile postate și datele personale. Aceleaşi cercetări relevă faptul că unul din doi copii a fost victimă a diverselor forme de hărțuire în mediul online. Sursa: Salvați Copiii

Și dacă nu mă credeți că lucrurile sunt complicate, vă invit să analizați un citat foarte interesant din Mihai Eminescu prin prisma definiției discursului instigator la ură (DIU) oferit mai sus: Cine-a îndrăgit străinii, mânca-i-ar inima câinii. De foarte multe ori, limita între ironie și DIU, dintre patriotism și DIU este foarte mică. Există inițiative (vezi Sigur.Info), există propuneri (cursuri opționale pentru profesori și pentru elevi), există parteneriate inter-instituționale care să găsească soluții la riscurile utilizării Internetului, a rețelelor sociale. Dovadă sunt statisticile referitoare la comentariile din mediu online, care indică prezența DIU în 2% din comentariile de pe facebook, 6% din cele de pe bloguri și 8.3% pe platformele ziarelor online. Și aici vorbim doar pe conținut text, să nu uităm de conținut vizual (foto, video), unde discursul este și el prezent.

Riscurile expunerii la discursul violent, care instigă la ură, la discriminare sunt de zeci de ori mai mari în cazul unui copil, decât în cazul unui adult. Copilul deja se află într-o etapă cognitivă și emoțională aparte, în care se formează emoțiile și sentimentele, în care își asumă, treptat, propriile evaluări și judecăți, iar contactul cu limbajul violent și cu îndemnurile discriminatorii pot fi devastatoare pentru el. Contextul internațional și evenimentele recente au dus la o creștere a ponderii acestui tip de discurs pe Internet, de multe ori fiind îndeptat chiar către cei mici. Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *