Ai sustine un blogger in alegeri?

Mare si interesant lucru sa se întâmple treaba asta. Chiar si ca exercitiu ar merita. Trebuie avut în vedere faptul ca acea persoana va avea de câstigat voturile oamenilor din colegiul/localitatea în care va candida. Deci nu va fi suficienta sustinerea “online”. Ar trebui activata o întreaga industrie…

Nici vorba. In momentul in care un blogger va intra in politica, va avea parte de ignorarea mea profunda 🙂

@Nebu Kill the motherfucker! :))

Di ce sa-l omor, bre? Ca-i alegerea lui. Doar ca eu nu vreau politica (si) pe bloguri, atat.

Make-man, grea intrebare… si devine si mai grea pe masura ce o invarti pe mai multe parti.

In primul rand politica inseamna interes. Oricum ar fi, oricum ai pune problema, trebuie sa existe un interes. Iar daca interesul respectiv ar fi pentru un “mai bine al comunitatii”, de exemplu, ar trebui ca acel candidat sa aiba un blog care exprima asta la fiecare post. Avem? Inafara de Manafu nu cred ca avem…
(luand in calcul, asa cum spui si tu, un anumit nivel de notorietate)

Vorbind apoi despre sustinerea lui, oricare ar fi candidatul. Tu spui sa lasam in urma animozitatile. Da, suna bine, dar daca ai fi pus in post si 3 propuneri ai fi avut acum 75 de comentarii, nu doar 4. Si acele 75 de comentarii ar fi spus, fiecare in parte, de ce nu e bun X sau de ce nu e bun Y, nu ar fi cautat decat sa discrediteze si sa atace, sa faca diferenta dintre raul mai mic si mai mare, nu dintre binele mai mic sau mai mare.

Deci… chiar vrei sa vorbim despre asta? 🙂

conteaza ce fel de persoana este bloggerul respectiv

Acum trei saptamâni, când a fost esecul campaniei Pepsi Refresh pentru blogosfera, scriam, sfidând realitatea:

Îmi pare rau ca niciun proiect initiat de bloggeri nu a mers mai departe. Am votat cât am putut pentru fiecare, dar se pare ca nu a fost suficient.
Din pacate, exista mai multe cauze pentru acest esec, în afara de sistemul de vot, destul de greoi.
Ca în orice act de comunicare defectuos, trebuie sa vedem unde este problema: la emitator, la mesaj sau la receptor.
Pe de o parte, bloggerii s-au straduit sa vina cu idei cât mai bune, care sa schimbe fata orasului, dar timpul de promovare a fost scurt. Oamenii nu au avut timp sa se dezmeticeasca, sa aprofundeze propunerile.
Pe de alta parte, lumea este destul de reticenta fata de ideea de blogger/blogging, iar comunitatea bloggerilor nu este la fel de închegata ca aceea a ziaristilor. Avem de-a face, de multe ori, cu bloggerul singuratic, acesta nedorind sa se implice în proiecte care privesc întreaga societate.
Un adevarat test pentru blogosfera româneasca atât de eterogena ar fi desemnarea unui blogger drept candidat pentru alegerile parlamentare de anul viitor. Atunci, în cazul unui succes, s-ar putea demonstra ca blogosfera româneasca exista.

Se pare ca aceasta ultima idee, care parea nebuneasca la momentul respectiv, are acum mici sanse de realizare. Sa înceapa campania?:)

parca parca prinde contu ideea mea: http://daninhodj.blogspot.com/2011/01/romania-politica-in-varianta.html :)))

@Cabral – ai dreptate ca situatia ipotetica are multe aspecte – eu nu ma gandisem nici la ce a spus @Bogdan in primul comentariu – ca nu votam toti in acelasi colegiu.
Din pacate ai dreptate – daca dadeam nume (X, Y si Z) deja zicea lumea ca noi am facut deja lista, ca de ce nu e si T pe ea, clar era mai bun ca Y, iar Z stiam deja cu totii ca e vandut la moguli, firme de PR sau de tirbusoane.
Asa ca decat sa avem un candidat comun, cu bunele si relele lui, mai bine n-avem nici unul sau avem 20 – fiecare cu cei 5 prieteni de bere 🙂

Tu spui ca bloggerul respectiv sa fie sustinut intr-o campanie pentru alegerile locale sau parlamentare. Sa ne intelegem, sunt doua mancaruri de peste total diferite.

Sa presupunem ca apucam calea mai usoara, cea a unui candidat propus pentru primaria Bucurestiului sau a Clujului, de exemplu. Asta ar insemna ca respectivul sa aiba cunostinte despre administratia locala, sa aiba o viziune asupra orasului sau, sa cunoasca la nivel de detaliu legile pertinente si sa fie deja cunoscut pentru opiniile sale in zona administratiei publice locale. Altminteri, sa-l votezi doar pentru ca iti este simpatic ar insemna sa faci aceeasi greseala pe care o fac votantii in general: dau stampila pe numele cunoscute sau simpatice, fara sa isi puna problema competentei lor reale.

Apoi, un primar fara consiliu de partea sa este vax, asadar nu poti propune doar un blogger, trebuie sa ai un om si o echipa pe care sa o impingi in fata. Din nou se pune problema competentelor, caci daca nu impingi in fata oameni competenti ajungi din nou la impasul in care e Romania de 20 de ani si nu schimbi nimic. Degeaba e cineva curat daca e incompetent.

Alegand acum calea cealalta, a sprijinirii pentru Parlament, este vorba de un efort de logistica, pentru ca ai de depasit mai multe obstacole: notorietatea limitata a respectivului (daca scrie doar in online poate sa fie si zoso caci n-are nicio sansa), notorietatea sa pe plan local (in colegiul uninominal trebuie sa stranga cel putin 2-4000 de semnaturi, apoi sa faci o campanie locala cat se poate de offline pentru a fi ales. Presupunand ca este ales, oare ce conteaza 1 deputat sau senator independent?

Nu zic ca nu e fezabil sa impingi inainte un blogger pentru locale sau parlamentare. Zic ca e degeaba, in contextul in care nu ai cel putin 40 de oameni pentru o administratie locala mare (gen Bucuresti), cel putin 20 pentru una locala medie, iar pentru Parlament, cel putin 20 de oameni care sa fie in stare sa influenteze cat de cat politica legislativului, prin santaj daca nu se poate altfel.

Dar mai e o chestie. Presupunand scenariul formidabil in care ai 3 primari alesi propusi de bloggeri, fiecare cu o bucata mare de consilieri langa ei, ca ai 20 de parlamentari veniti din partea blogosferei (deci nu neaparat bloggeri), tot va fi imposibil sa ai o coeziune intre ei, sa actioneze coerent si mai ales eficient. Pentru simplul fapt ca avem pareri diferite, filosofii diferite si concepte politice si economice diferite.

Iar prima schisma se va produce atunci cand primul candidat al blogosferei va avea primul contracandidat. 🙂

ps. nu sunt un adversar al ideii, daca de ambele tabere (sau trei tabere, sau patru) care se vor forma vor fi oameni capabili sa nu isi priveasca concurentii politici drept dusmani de moarte ci drept alternative care ar putea avea succes daca ei vor da gres, spre binele comunitatii.

@Zvoner: comentariul tau e cat un articol separat – ma gandeam sa nu ti-l aprob si sa il postez ca guest post :)))
Ai dreptate la problemele cu colegiul in care candideaza – acelasi lucru l-a spus si Bogdan. Doar ca eu ma indoiesc ca vom ajunge vreodata pana acolo – noi ne vom impotmoli, asa cum spune Cabral, la partea cu alegerea candidatului – sigur “celalalt” e mai bun.
Spui ca unul singur nu e suficient – macar daca ridica niste probleme in Parlament si e suficient, pentru ca oamenii care teoretic ne reprezinta acum habar nu au despre multe din problemele tarii.

Inainte de a sustine dpdv politic pe cineva, merita incercate chestii intermediare. De exemplu, fixat tinta pe o comunitate locala (i.e. necesitate specifica a unei comunitati locale), efectuat o campanie mixta care pe de o parte sa ajute cel putin in parte la rezolvarea acelei probleme si pe de alta parte sa implice autoritatile locale deja existente in rezolvarea ei.

Exemple sunt multe, dau doar unul – realizarea unui centru de gazduire a femeilor batute/amenintate de sotii lor. Costuri estimate pentru un centru cu 20 de camere-garsoniera, cantina si gardian – 300.000 euro.

Daca reusesti mai intai sa pornesti si sa duci la bun sfarsit un astfel de proiect cu ajutorul nu doar al blogosferei ci si al micilor moguli de online (fezabil), sa strangi fondurile necesare apoi sa convingi autoritatile sa puna la dispozitie teren si utilitati, atunci da, vei avea deja 3-4 oameni care deja inhamati la el ar capata suficienta experienta sa gestioneze un proiect de mica anvergura dar cu impact la nivel local.

Cladind pe experienta lor poti apoi sa ii duci inspre partea politica pe unii dintre ei, sau dimpotriva, poti vedea si intelege ca e mai eficient sa actionezi separat de politica si sa apelezi la un parteneriat cu administratiile locale pentru fiecare caz in parte.

Cea mai mare greseala ar fi candidaturile bazate doar pe simpatie, aia voiam sa subliniez. Si gata, ca am scris deja prea mult, mai las si pe altii 🙂

nu sunt bun de politician. pun prea mult suflet. dar stiu doi oameni care sigur in 5 ani (cel mult) vor avea o cariera in politica. sunt sufletisti si ei, dar au si material de politicieni. dar nu ii spun! va las sa ii ghiciti.

Urmând modelul american, cred ca Cabral ar avea cele mai multe sanse de reusita! 😆

@Cristi – si noi care deja vedeam bannerele pe site “Votati Manafu!” 🙂

:)) Serban, modelul american este fail, dupa cum putem vedea.
SI daca incercam sa respectam modelul american, ca sa fim atenti la proportii cred ca ar trebui propus un rrom.

Era doar un fel de a spune, oricum cred ca ai fi mai potrivit la Ministerul Tineretului si Sportului 🙂

La presedintie l-as propune pe Vlad Petreanu, cu conditia de a fi dictator. Doar asa ne vom putem afisa cu treaba aia numita #RomaniiSuntDestepti.