Cu Alexandru Andrieș, la Sala Gloria

Despre Alexandru Andrieș s-au scris multe, inclusiv cărți. Ce a produs dânsul e o epopee în sine, cu 90 de materiale discografice menționate pe site-ul său oficial, sau aproape oficial (asta ca să îl oftic pe Mihnea!). Cred că l-am descoperit un pic mai târziu (prin anii ’90), dacă e să îl compar cu Mircea Baniciu sau Nicu Alifantis, dar cred că am scuza vârstei (aveam doar 12 ani la Revoluție). Ce m-a apropiat de muzica sa? E simplu, mesajul acid, “șopârlele” strecurate în texte, unele foarte progresiste comparativ cu vremurile și provincia (că de, Slobozia o fi ea aproape de București, dar tot “la țară” eram).

Prima întâlnire a fost absolut întâmplătoare; l-am oprit pe stradă, în zona Universității din București, și i-am cerut un autograf, care a purtat chiar numele de “un autograf pe stradă” (când îl găsesc prin casă, îl și postez), alături de o floricică desenată. Eu eram student încă, iar dânsul încă profesor la Arhitectură. De altfel, din acel moment vom împărți cartierul ca vecini până prin 2021, când s-a pensionat, între biroul meu și Universitatea de Arhitectură “Ion Mincu” fiind o stradă. Apropo, hai să ascultați o piesă cu umorul marca Alexandru Andrieș.

Anii au trecut, iar împrieteneala s-a făcut mai întâi prin intermediul domnului Aurel Mitran, director al Teatrului Excelsior (adjunct sau interimar), impresar și colaborator de tradiție al lui Alexandru Andrieș, și el riveran al centrului capitalei (domnule Mitran, mi-e tare dor de o poveste la Colosseum). Apoi, prin Victor Panfilov, vrăjitorul butoanelor, omul cu care amândoi artiștii colaborăm pe partea de studio. Legătura decisivă a fost un drum de noapte de la Brăila la București, după o ediție de “Chira Chiralina”, când m-a rugat doamna Pușcaciu să-l iau cu mine la întoarcere, că dom’ profesor are ore mâine. Am descoperit un om și un personaj fermecător, de o candoare și naturalețe dezarmante, pe care nu înțeleg cum te-ai putea supăra vreodată. L-am văzut prin concerte, am scris despre multe din spectacolele sau, cu band sau cele ale corifeilor. Ne ciocneam adesea prin cartier, când ieșea de la ore sau la magazinul de unde ne făceam cumpărăturile de două decenii.

Pe 11 mai 2026, începând cu 19:30 fix, vă așteptăm la Sala Gloria din București (Str. Bucovina nr. 6), un loc cochet de cântat de care mi-a fost tare dor. Vine însoțit de niște muzicieni pe care îi ador și cu o parte dintre ei am avut plăcerea să lucrez la albume: Berti Barbera (percuții), Vlady Săteanu (bas), Sorin Romanescu (chitară), Ioana Mîntulescu (voce) și Călin Grigoriu (chitară), plus Victor la butoane. Sunt onorat să fiu și eu prezent pe scenă cu câteva piese (nu vă plictisesc, promit, max. 5-6, 2 cu ploaie, două cu zăpadă și Soroș). Biletele sunt disponibile pe IaBilet și vă invit să le luați repede, să știm că veniți.