Am articolul asta in draft de cand am plecat spre Londra. Asa ca scuzati inexactitatile temporale.
“Noi avem o singura inima spunea doamna Mariana Dumitru, mama Alinei, inainte de plecarea la Jocurile Olimpice. Si ce va spune inima ca va face Alina la Londra? o intreaba Radu Naum. Ia medalie, sigur! a raspuns aproape instant doamna, fara nici o ezitare”.
Presa titreaza (ca de obicei?) ca “Alina Dumitru a pierdut aurul”. Gresit. Alina Dumitru a castigat, la probabil ultimul turneu major din cariera, medalia de argint. Prima medalie a Romaniei la Londra si, la cum decurg lucrurile, una din putinele (au trecut vremurile in care speram la zeci de medalii), ceea ce o face de sute de ori mai valoroasa.
Doi “formatori de opinie” (mi-e sila sa le scriu numele, detalii gasiti aici) considera oportun sa se comporte ca doi badarani pentru simplul fapt ca Alina Dumitru, ca majoritatea sportivilor romani prezenti la olimpiada, au ales sa isi vada de treaba pentru care au mers acolo si sa nu mearga voteze la referendum.
Draga noastra Alina, mi-as dori ca toti sportivii romani, incepand de la copii si juniori si terminand cu cei care ajung, macar o data in cariera, sa participe la Jocurile Olimpice, sa fie inzestrati cu vointa de care ai dat tu dovada de-a lungul carierei. Si le urez sa obtina macar jumatate din performantele tale (ar insemna ca fiecare dintre ei sa castige 4 titluri europene si un bronz european, un bronz mondial si o medalie macar de argint la olimpiada). Daca se va intampla asta, Romania ar fi intre cele mai bune 10 natiuni din lume.
Parafrazand crainicii stadioanelor, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, va rugam sa va ridicati in picioare. Nu se intoneaza imnul vreunei tari, dar vorbim de O MARE CAMPIOANA: ALINA DUMITRU.
Sursa foto: Evenimentul Zilei
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
