Altfel de Vama Veche

Am descoperit Vama Veche cam târziu din câte înțeleg, mai exact pe la vreo 30 de ani, printr-un concert tot de 1 mai alături de Ovidiu Mihăilescu și Țapinarii. Am descoperit un loc cam haotic pentru mine, care prefer să merg în vacanță la Mediaș sau Porțile de Fier decât la Sinaia sau Moieciu. Vama Veche rămâne însă locul unde muzica adevărată încă domină, de la folk la rock, de la punk la blues și jazz. De aceea, deși într-o permanentă transformare (în bine sau în rău), vin și vă întreb:

Cum ar trebui să fie Vama Veche? Dacă tot ne dăm liberi, ar trebui să respectăm libertatea celorlalți. Dacă tot vrem comuniune cu natura, să o respectăm cu strictețe și nu prin munți de gunoaie. Libertatea nu înseamnă mult alcool și puțin săpun, nu înseamnă cerșetorie, nu înseamnă parcat mașina pe plajă. Sunt foarte mulți oameni care vin aici și care știu ce înseamnă libertatea și care caută altceva.

Sandalandala – o altfel de Vama Veche

Cu Adelina am mai lucrat și îi știam pe cei din echipa ZorileStore ca niște oameni inventivi și mereu implicați în proiecte simpatice. Și Sandalandala mi-a confirmat acest lucru. E un loc altfel față de imaginea generală despre Vamă și clar nu e destinat celor care stau o săptămână cu un milion, la dormit pe plajă și spălat în mare. Dar dacă vreți niște grupuri sanitare curate, wireless să mai scrieți câte ceva pe blog despre cum e în vacanță, aici e de voi. Mă gândesc că la vară, după ce apune soarele și se liniștește arșița, va fi delicios să stai întins pe iarbă noaptea, uitându-te la film sau ascultând un concert. Și apropo de iarbă, eu mi-am găsit repede o ocupație: animator pentru cei 6-7 pitici (nu cred să fi avut vreunul mai mult de 4 ani), pe care i-am capacitat rapid cu un simplu freesbee. După mai bine de 4 ore și pauze de hrană și îmbrăcat mai gros, încă mai alergau după discul buclucaș. Semn că locul le priește. Și lor, dar și unui setter irlandez care a trecut de vigilența paznicilor și a alergat fericit timp de vreo 4-5 minute pe gazon (probabil îi amintea de țara de origine). Simpatice corturile în formă de VW Transporter (mă întrebau niște prieteni cum au intrat cei de sus cu mașinile și nu înțelegeam care mașini) sau ceasul cu ore marcate prin papuci și sutiene (au rămas blocați vreo 2 flăcăi cu ochii pe la 3:15). Și pianul, evident (foto sus).

Ce să vă spun despre concert, sunet foarte bun, oameni entuziaști, care ne-au purtat dincolo de ceața umedă ce intra în gât și plămâni. Cu de-ale noastre, cu de-ale prietenilor, cu hituri din categoria “dacă doriți să reascultați”, cu nai și cu ceai, cu percuții și discuții, cu voce și cu chitară, mai poftiți și-n altă seară. Cu tineri dansând, cu oameni îmbrățișându-se, cu prieteni zâmbind și cântând cu noi. Sper să fie de bun augur pentru vara ce va să vină și să ne revedem la malul mării cât mai des.

Am constatat în week-end că și alții au ajuns mai târziu la Vama Veche (și le cheamă Georgiana pe amândouă – haha!). Apropos de Georgiana, e așa mică încât nu știa Jandarmul și jandarmerițele. M-am bucurat mult că am revăzut oameni de prin toate colțurile țării (Pato a venit de la Brăila, Daniel de la Craiova, familia lui Cristi de la Tulcea, Marius, colegul meu de facultate, Marius, cu care m-am revăzut dupa mai bine de 10 ani, de la Târgoviște).

Credit foto: Marcel Cristocea