Alumnus/alumni (plural) – fost elev/student al unei anumite instituții de învățământ (școală, liceu, facultate etc.) sau un fost membru al unui grup/al unei organizații (de ex. instituții culturale).
Am fost invitat recent să vorbesc în cadrul întâlnirilor periodice pe care Facultatea de Chimie din Universitatea din București le organizează pentru studenți cu absolvenți ai săi ajunși în diferite domenii/instituții/poziții. Scopul este simplu, acela de a-i inspira pe tinerii învățăcei în ceea ce privește drumul în carieră.
Conceptul de alumni este încă foarte puțin cunoscut în România și cu atât mai puțin aplicat cum se întâmplă în universitățile de tradiție din Europa occidentală sau SUA. Acolo există asociații extrem de puternice, care organizează evenimente, realizează publicații sau strâng fonduri și oferă burse studenților universității din care provin. Totul pentru a veni în sprijinul celor care le calcă pe urme, pentru a spori prestigiul universității.
Întâlnirea a fost total informală, ca să vă dați seama, nici măcar nu am avut o prezentare, ci am vorbit liber. Știu, haos all the way, am mai sărit de la un subiect la altul (nici măcar nu mi-am structurat cumva ideile), dar așa e când mă pune cineva să îmi povestesc “viața”. Mi-au confirmat și ei ce știam deja de mulți ani – partea practică este cea care atrage elevii de liceu către chimie, acela este atuul nostru față de alte materii. Chimia nu e o materie ușoară, nu funcționează ca one night stand, ci e o relație de lungă durată, nu se învață în vacanțe ca geografia (exagerez un pic, evident!), nu suntem toți chimiști așa cum suntem poeți.
Au fost prezenți și studenții veniți în “schimb de experiență” de la Universitatea de Vest din Timișoara și am realizat că mi-ar fi plăcut și mie acum 20 de ani (damn, I am old!) să am parte de o astfel de experiență. Pentru că orice interacțiune, la acel moment al existenței, este mai mult decât importantă și binevenită. Întâlnești alți oameni, interacționezi cu alt mediu decât cel cu care ești, mai mult sau mai puțin, obișnuit. Tocmai de aceea am profitat de situație și le-am recomandat Erasmus și orice altă oportunitate de a studia și în universități din străinătate.
Într-o lume în care suntem tot mai bombardați cu informație, tinerii – elevi, liceeni, studenți – au nevoie de mentori, de modele. Capitalismul “feroce” îi face temători cu privire la viitorul lor, își găsesc greu vocația (tocmai pentru că la vârste mici nimeni nu le identifică aptitudinile și nu îi ghidează spre meseriile care li se potrivesc). Au nevoie să vadă oameni care au “reușit în viață”, exemple vii de bună practică, dovezi că o carieră în chimie poate avea rezultate pozitive. Din ce am văzut în lista de invitați ai seriei de întâlniri cu alumni ai facultății de chimie, au fost oameni care lucrează în universități sau institute de cercetare din România sau străinătate, companii chimico-farmaceutice, laboratoare private (de ex. laboratoarele care realizează analize medicale) sau antreprenori (aparatură de laborator de ex.). Urmează un domn care lucrează la vamă, pentru că și acolo e nevoie de chimiști (da, atunci când plecați la Otopeni, se întâmplă să vi se ia probe de pe mâini sau de pe tastatura laptopului, care sunt băgate într-un cromatograf pentru a fi testat de substanțe explozive).
Chimia, că la asta mă pricep cel mai bine, încă e privită ca o Cenușăreasă, big bad wolf uneori, întrebarea ce faci cu chimia e încă prezentă, să fii profesor s-a demonetizat sever – meserie prost plătită, îți bați capul “cu toți tâmpiți”. Nu, tâmpiții de care vorbesc unii sunt viitorul nostru, iar cum îi creștem, așa îi vom avea. Fiți profesori buni și veți fi răsplătiți dacă elevii voștri fac performanțe la olimpiade. Învățați să scrieți proiecte (Comenius, Leonardo etc.) și veți vedea Europa cu ajutorul lor, veți interacționa cu profesori din alte țări, veți învăța în cel mai plăcut mod cu putință, veți elimina multe bariere și veți reduce decalajul față de ce vedeți la alții. Scrieți proiecte de cercetare, interacționați cu cercetători din alte țări și stabiliți colaborări cu ei, faceți parteneriate cu firme private care pot beneficia de rezultatele cercetării voastre.
Le-am spus și celor prezenți la mini-conferința de marți: dacă ești bun în ceea ce faci, vei reuși întotdeauna. Fiți cei mai buni și viitorul vă aparține!
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
