Articolul 2000. Am ajuns la el în cel mai urât an din viețile noastre, am fost nehotărât dacă să marchez cumva borna sau să trec peste. E totuși o performanță pentru un artist pentru care blogul e doar un canal de comunicare și un loc de a împărtăși experiențe, iar nu un job în sine, ca la profesioniști.
Nu știu dacă puteam mai mult, probabil că nu, la câte fac, nu am emoții cu prea multe din articolele scrise (să fie vreo 3-4 pe care m-aș mai gândi dacă să le scriu azi). Am încercat să scriu de bine, am încercat să ajut, am încercat să schimb ceva în bine prin ceea ce scriu. Am cunoscut oameni, am făcut cadouri de suflet, mi-am promovat muzica. M-am apucat, datorită blogului, să scriu o carte (despre Provence), doar pandemia m-a împiedicat să merg înainte și în 2020.
În decembrie, blogul va fi fereastra către oamenii care mă urmăresc, pentru muzica mea, pentru ideile mele uneori crețe, alteori foarte practice. Pregătesc niște cadouri foarte mișto pe care să le puteți oferi celor dragi (muzicale doar tangențial, adică au și discuri incluse, dar au multe bunătăți în ele, veți vedea cât de curând). Iar duminică seară, pe 6 decembrie, vă invit la un concert exclusiv pentru abonații la Patreon.
În concluzie, mulțumesc că mă citiți de la Articolul 1, 2, 100, 1000 sau chiar Articolul 2000, promit să scriu atât timp cât am ce să spun și cât ce spun face lumea un pic mai bună.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
