Am intrat intr-o curte mica situata in spate la Tineretului, apoi intr-o casa cocheta, un fel de gradinita mai…aparte. Cativa oameni, de-ai casei, ne-au primit cu caldura, urandu-ne bun venit. Ma uitam in jur si foarte multe fetze imi pareau cunoscute, dar asta este o dilema existentiala a vietii mele, asa ca am trecut usor peste asta. Am urcat la etajul 2, dar pe la etajul 1, dintr-o camera, razbateau cantece si sunete de copii la joaca, ceea ce evident parea mult mai atractiv. Sus, alti oameni, alt bun venit, alte fetze cunoscute.
Am deschis parca cu sfiala usa camerei de lucru si am intrat incet inauntru, unde se jucau 3 baieti (sa fi avut vreo 5-6 ani) si o fetita. Instant, doi dintre baieti s-au “lipit” de doua din fetele din grupul nostru, iar Bubu, fetita (foto stanga), de Alex. Of, sarmul meu de artist e istorie! Imbatranesc, nici la pustoaice nu mai am succes…
Si apoi incepi sa afli povesti. Nu poti sa nu ramai masca vazand nivelul de munca necesar pentru un copil cu autism sa poata ajunge sa se descurce singur. Pentru ca terapia este singura cale. Apoi te apuca furia cand descoperi ca Absurdistanul e ca la el acasa in Romania cand vine vorba de functionarea sistemului. Care sistem, de exemplu, nu recunoaste autism la persoane peste 18 ani. Si nu e singura anomalie sistematica made in Romania.
Vladi (foto dreapta) e un exemplu de asa da. Ii place Angry Birds, reformulez, e expert in Angry Birds, pronunta foarte corect cuvintele in engleza, este politicos, comunica si interactioneaza foarte bine cu cei din jur. A avut noroc cu parinti pentru care nu exista suficient sau prea mult cand e vorba de a lupta pentru copilul lor, care au trecut rapid de la negare la cautarea solutiilor.
Ca in fiecare an, puteti dona 2% din impozitul pe care oricum statul vi-l ia catre o asociatie, iar AITA este in mod cert o varianta – detalii aici
P.S. Dilema mea existentiala s-a elucidat curand. Pe 21 decembrie 2012, am cantat in cadrul concertului caritabil Folk in dar organizat in beneficiul Asociatiei pentru Interventie Terapeutica in Autism (AITA) in Club Razna. Nu e de mirare ca mintea mea recunostea macar chipuri, daca nu si nume.
Foto: Razvan Rebegeanu
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
