
Primul contact cu baschetul a fost undeva în clasa a 5-a sau a 6-a. Era mirajul unui alt sport decât ce încercasem până atunci – fotbal și un pic de handbal. În clasa a 7-a au venit și primele lecții adevărate de baschet, de la profesorul Zanfir – cum să prinzi mingea, cum să pasezi, cum să te aperi. Terenul de beton al școlii nr. 2 din Slobozia devine curând unul din cele mai frecventate locuri (nu descoperisem încă „ieșitul în oraș”), deși era destul de departe. Alternativa era zgura de la stadionul 1 mai (mai târziu devenit municipal), de unde plecai, invariabil, cu șosetele și tenișii roșii. Credeam că suntem mari baschetbaliști dacă dădeam slam-dunk la coșurile cu vreo 30 de cm mai joase decât cele normale. Dar era bucuria de copii care încearcă să reproducă ce văd la idolii lor.
Translația de la Steaua (fotbal) la Steaua (baschet) a venit firesc, astfel că preferința pentru Costel Cernat, Florentin Ermurache sau Eugen Toader în dauna lui Alexandru Vinereanu și Dan Niculescu nu a surprins pe nimeni. Apoi am descoperit NBA-ul și am avut norocul ca la vârsta la care “rupeam” coșurile de pe terenurile din Slobozia să fie vârful carierei lui Michael Jordan, Karl Malone sau Shaquille O’Neal, astfel că legătura a devenit una “de lungă durată”.
După 25 de ani, mă pregătesc de noi emoții alături de baschetul stelist, pentru că în sezonul 2015 – 2016, Steaua CSM EximBank este singura reprezentantă a României în Eurocup, a doua competiţie inter-cluburi ca valoare din Europa. Adversarele sunt toate reprezentante ale unor țări cu tradiție în baschet: Unics Kazan (Rusia), semifinalistă în Eurocup în 2015, Banvit (Turcia), semifinalistă în Eurocup, Trabzonspor (Turcia), finalistă în Eurochallenge, Buducnost (Muntenegru), semifinalista Ligii Adriatice, Aris Salonic (Grecia), locul 4 în campionatul intern. Ce să vă mai spun de fiecare echipă în parte – Turcia are una din cele mai puternice campionate din Europa, din Grecia îmi voi aduce aminte întotdeauna de Panagiotis Fassoulas și Nikos Gallis; țările fostei Iugoslavia au jucători de clasă și un public și mai și, iar pe la Unics Kazan a trecut chiar Virgil Stănescu, președintele echipei noastre.
Primul meci al roș-albaștrilor are loc pe 14 octombrie, în deplasare în Rusia, cu Unics Kazan, meci ce va fi transmis în direct de DigiSport. Spectatorii români vor avea parte de 5 meciuri la București în Eurocup, toate disputate în Sala Polivalentă:
Și pentru că nu vreau să merg singur la meciuri, împreună cu cei de la clubul Steaua vreau să vă provoc la un concurs. Premiul: o invitație dublă la meciul Steaua CSM EximBank – Tranbzonspor, ce are loc pe 21 octombrie. Ca să intrați în competiție pentru ea, trebuie să răspundeți cât de sincer puteți la următoarea întrebare:
Aveți liber la creativitate, dar nu depăsiți 10 rânduri, că altfel mai scriem un articol. Termenul limită pentru a posta răspunsul la această întrebare este 13 octombrie, ora 13:00, iar eu voi anunța câștigătorul în cursul aceleiași zile, urmând ca cei de la Steaua să ia legătura cu el. În rest, “Hai, Steaua!” și ne vedem la unul din meciuri!
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
1 Comment
’82-’84 nu mai tin bine minte. Sala Rapid. Meci demonstrativ Rapid – Maccabi Ramat Gan. Seniori. Juniorii pe banca, in galerie. La pauza, israelienii nu s-au dus la vestiare, au facut o miuta cu noi. Noi? Aaa, n-am zis? Eu eram unul din juniori 🙂
Si ca sa raspund la intrebare: pasiunea s-a nascut in curtea scolii. Scoala de langa casa, nu unde faceam eu ore. Din motive de ceva dezinsectie, sau mai stiu eu ce… ne-au mutat o saptamana la scoala care era langa blocul meu. Acolo in curte, terenuri de baschet. La inceput curiozitatea. O minge aiurea de fotbal, zece doua zeci de aruncari anapoda (normal) si s-a nascut “ambâțul” ca sa zic asa. Dupa orele de scoala, nu ma duceam la terenurile de fotbal, veneam la cele de baschet, si urmaream. Fiind in Giulesti, la doua statii de stadion, majoritatea celor care veneau, erau juniori (si ceva seniori) de la Rapid. Unul din juniori “Bonifaciu” – asa ii zicea toata lumea (aflu acum cativa ani ca este actor) imi zice: pustiule, te bagi? Si m-am bagat. Dupa vreo doi ani, eram junior la Rapid.